Dreptul la un loc de muncă

romania harta europa

Dreptul la un loc de muncă

62% din locurile de muncă din România sunt vulnerabile la automatizare, din ceea ce anunță Digi24 reluând o informație de prin 2014. Dacă mai adăugăm locurile de muncă care țin de dependența de prezența anumitor investitori, peisajul arată și mai grav.

În acest context, apare o întrebare legitimă: cum asiguri locuri de muncă fără să sacrifici tranziția la o eră a automatizării?

Sunt puține soluții în acest caz:

  1. Sacrifici automatizarea, ții țara pe un drum mai lent spre viitor și îi pierzi pe cei care erau competitivi cu cei din afară. Îi pierzi, în condițiile în care oricum nu beneficiau de cele mai noi tehnologii și de un mediu de înaltă performanță.
  2. Sacrifici ocuparea și crești riscul nemulțumirii sociale, revoltei, cresc nevoile pe care statul va trebui să le asigure pentru un trai cel puțin de subzistență al celor neocupați. Crește presiunea pe cei care lucrează, iar mulți vor prefera să plece oriunde. Cei care rămân vor fi prinși între ciocan și nicovală, mulți ar dori să plece, dar nu au curajul sau un set de competențe care să le garanteze stabilitatea în momentul aterizării pe alte meleaguri.
  3. Sacrifici capital politic, iar asta implică o serie de decizii care s-ar putea să nu fie convenabile pentru cei care guvernează.
    1. În primul rând, crești salariile până la un nivel optim, astfel încât să nu mergi în direcția nesustenabilității locurilor de muncă și a salarizării sau într-un loc în care riști ca acestea să nu mai fie ancorate în realitatea economică.
    2. În al doilea rând, investești masiv în resursa umană, începând cu educația și formarea profesională, sănătatea, asigurările sociale.
    3. În al treilea rând, rezolvi problema istorică a infrastructurii înainte de inventarea teleportării.
    4. În al patrulea rând, schimbi logica de funcționare a societății cu una mai protecționistă și chiar un pic naționalistă, dar ancorată în realitate și în prezent/viitor.

Sigur, ultima parte este generală și nu vine cu soluții concrete, însă ai o problemă incredibil de mare când de aproape trei decenii tinerii (și nu numai) din România văd salvarea ca fiind eliberarea de România. Iar aici apare rolul elitelor, elitelor reale, nu al celor cu doctoratul plagiat sau celor figurative. Niciun stat funcțional nu își abuzează sistematic cetățenii forțându-i să plece.

romania harta europa

sursa imagine: Romania | Shutterstock.com

Va mai apărea o criză a locurilor de muncă – în sensul neexistenței forței de muncă care să ocupe anumite posturi, iar aici vine rolul 1) migrației temporare și 2) politicilor demografice. Migrația temporară sau doar în scop economic/muncă este posibilă.

Dar și criza cealaltă – a locurilor de muncă. Iar aici ține mai mult de pregătirea oamenilor și de intervenția statului în pregătirea acestora. Dar nu cum au pregătit minerii din Valea Jiului, căci acesta pare a fi inclusiv modelul aplicat în momentul folosirii unor fonduri europene.

Va trebui să ne obișnuim inclusiv cu un procent din populația activă care nu va avea ce să facă, deși se va plictisi repede, oameni care vor fi plătiți să stea. De unde vor veni fondurile pentru toate astea? Tot din pregătirea resursei umane.

Japonia a renăscut în a doua parte a secolului al XIX-lea și a început această renaștere cu pregătirea oamenilor. Într-un secol, ajunsese în top la nivel global. Comparația e deplasată din anumite perspective, dar relevantă în discuția aceasta despre pregătirea oamenilor.

Aceste locuri de muncă vor rămâne vulnerabile indiferent de situație. Poate chiar și mai multe, ținând cont de hotelurile din Japonia în care personalul este robotizat, de fabricile Adidas din Marea Britanie și din Statele Unite în care roboții se ocupă de producție. Dar oamenii se descurcă și pot fi ajutați să se descurce. Dar e nevoie de o schimbare a logicii politicii, în primul rând. Mai multă tehnocrație1.

  1. cu precizarea că Românai nu a avut tehnocrație în 2016, din punctul meu de vedere []

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *