Dragnea – Iohannis 3-0

Dragnea – Iohannis 3-0

Președintele PSD a reușit să obțină a treia nominalizare a unui prim-ministru în aproximativ un an de zile, de data aceasta cea mai apropiată propunere de cariera și de viziunea sa politică. Sorin Grindeanu era un apropiat al lui Victor Ponta, Mihai Tudose al unor lideri locali, iar Viorica Dăncilă din direcția Liviu Dragnea.

Viorica Dăncilă are istoricul aceleeași organizații, precum și o prezență de ani buni în fruntea organizației social-democrate, avantaje pe care predecesorii ei nu le aveau. Totodată, are o experiență în apărarea unor subiecte controversate nu doar la nivel național, dar și la nivel european. Sorin Grindeanu și Mihai Tudose au avut făcut, relativ, câțiva pași îndoielnici în promovarea reformelor anti-justiție, în timp ce europarlamentarul nominalizat a avut discursuri în Parlamentul European și mesaje transmise celorlalți aleși în care apăra demersurile partidului.

Non-combatul și pozițiile nerealiste ale PNL și USR rămân surprinzătoare, acestea dorind alegeri anticipate și nevenind cu nicio propunere de prim-ministru. Aduc însă întrebări privind pregătirea acestora pentru a guverna și privind resursa umană pe care o mai au în partid. Nimeni nu îi oprește să se axeze pe politica locală și pe colaborarea cu PSD fără a reprezenta o adevărată forță de opoziție. Alegerile anticipate nu numai că nu sunt dorite de populație, dar, considerând intențiile de vot, nu ar schimba semnificativ rezultatul.

Președintele PMP, Traian Băsescu, a continua demersurile politice și a venit cu două propuneri de prim-ministru, Eugen Tomac și Siegfried Mureșan, ultimul având mult mai multă experiență la nivel european față de propunerea PSD, însă fără sprijinul majorității.

Dar decizia lui Klaus Iohannis este costisitoare politic, încălcându-și încă o dată cuvântul și pierzând din încrederea celor care l-au ales președinte în 2014. În mai puțin de doi ani vom avea noul președinte al României, iar Iohannis a ales să piardă sprijinul electoratului din zona anti-PSD, fie în speranța unui mandat calm, al unei ieșiri decente de pe scena politică națională după mandat, fie în speranța portretizării sale ca alternativă a celor de la guvernare, respectiv a PSD.

Constituția îi permitea să nominalizeze orice altă propunere, să vină cu propuneri alternative de cabinet, să mai tragă de timp, să se consulte mai mult cu partidele politice, însă a preferat varianta comodă.

Ar fi fost suspendat de parlamentari când aceștia au informațiile că  82% dintre români nu sunt încântați de ideea suspendării președintelui? Ar fi fost alegeri anticipante când procentul celor consideră că ar fi o idee bună este sub o treime?

Nu poți spune că propunerea este sprijinită de majoritate până la vot, mai ales când vine vorba de un prim-ministru apropiat de liderul partidului, contestat de câteva voci în ultimul timp, iar coaliția majoritară se bazează pe un acord din care au mai și plecat niște persoane spre a fi independenți. Adăugând opoziția din partea unor lideri locali, poziția contra a opoziției politice și UMDR-ul care putea juca (și încă poate) un rol de king-maker, nu s-ar fi strâns voturile necesare pentru suspendare președintelui și reprezintă inclusiv un scenariu pentru neaprobarea de către parlament a propunerii de prim-ministru.

Politic, cei mai afectați de această decizie politică sunt partidele care l-au susținut pe Iohannis în 2014 și campania lui Iohannis din 2019. Programul prezidențial nu numai că nu a fost îndeplinit, președintele nu numai că a pariat nepotrivit pe un guvern ilegitim și neperformant pe majoritatea planurilor în 2016, dar și-a pierdut electoratul de bază, oferind argumente pentru alegerile din 2019 și din 2020 celor aflați la putere: Președinția română a Consiliului Uniunii Europene și ducerea la îndeplinire a programului de guvernare. Mai mult, opoziția PNL-USR nu a avut o propunere de prim-ministru.

Trei premise sunt ușor de demontat. Eșecul programului de guvernare este irelevant dacă PSD va veni în cursa prezidențială cu candidați care nu au fost la guvernare (un primar de oraș, de exemplu) sau cu candidați ai altor partide (ALDE, Pro România, etc.). Opoziția la PSD nu a fost niciodată unică și nu prea este fezabilă într-o persoană care și-a pierdut credibilitatea de opozant. Legile anti-justiție nu ar fi fost aprobate nici de un președinte interimar ca Tăriceanu, având zeci de mii de oameni protestând și o dinamică instituțională domestică și externă normală.

Dragnea – Iohannis 3-0.

liviu dragnea
sursa imagine: Klaus Iohannis/Shutterstock.com

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *