Diversitatea penelistă în partidele românești

Diversitatea penelistă în partidele românești

Lipsa unor viziuni sau teme doctrinare în politica românească nu este o noutate. Dreapta e stânga și stânga e dreapta, liberalii sunt conservatori, socialiștii sunt neoliberali. Lipsesc temele sociale și civice din discursul politic, dar și cele naționaliste.

Gândindu-mă la această amețeală, mi-a venit în minte PNL, Partidul Național Liberal, un partid care este national doar prin prisma deținerii de organizații în toată țară după contopirea cu PDL, nu prin politicile promovate, și care nu este liberal, ci un soi oferă o supă cu conservatori reacționari, fanatici religioși, neomarxiști și libertarieni, plus câțiva conservatori liberali rătăciți.

Klaus Iohannis și istoricul recent al partidelor susținătoare

PNL a dat candidatul actualul președinte, Klaus Iohannis, în prezent în campania pentru realegere. Dar Klaus Iohannis este penelist de conjunctură, având originea politică în Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), cu sprijinul căruia devenise primar al Sibiului. În 2009, după căderea primul guvern condus de Emil Boc (PDL), opoziția antiguvernamentală de la acea vreme, formată din PSD și PNL, l-a propus pentru prim-ministru pe Klaus Iohannis, nominalizarea fiind refuzată de președintele PD/PDL de la acea vreme, Traian Băsescu (ales cu sprijinul Alianței DA PNL-PD în 2004, pierzând ulterior sprijinul PNL-ului condus de Tăriceanu și, ulterior, Crin Antonescu).

În 2013, Klaus Iohannis devine membru PNL, prim-vicepreședinte, apoi pe 24 iunie 2014 ajunge președintele PNL. Se ajunge la un accord pentru „unificarea dreptei” încă de după momentul în care PNL pleacă din rândul liberalilor europeni, după europarlamentarele din 2014 (ALDE, în prezent în Renew Europe; după cinci ani în care ALDE din România, condus de Tăriceanu, au ajuns în Renew Europe partidele USR și PLUS). Asta vine după ce PSD refuză să îl numească pe Klaus Iohannis ministru de interne și viceprim-ministru în februarie 2014, PNL părăsind guvernarea Uniunii Social-Liberal (USL), după doi ani.

USL a fost o alianță politică între PSD și PNL, în principal, orientate împotriva PDL și a fostului președintelui Traian Băsescu. Legal, USR a fost alianță electorală formată din Alianța de Centru-Dreapta (ACD) și Alianța de Centru-Stânga (ACS), prima fiind formată din PNL (Crin Antonescu – PNL acum, Călin-Popescu Tăriceanu – PNL, PLR, ALDE) și PC (Daniel Constantin – PC, ALDE, PRO, Dan Voiculescu – PC, PPU, Ovidiu Raețchi – PC, PNL, Maria Grapini – PC, PPU, PSD), a doua din PSD și UNPR (Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu – PSD, UNPR, PMP, independent, Marian Sârbu, Valeriu Steriu – PSD, UNPR, PMP, PSD; fuzionează la un moment dat cu Partidul Inițiativa Națională – PIN, fondat de Cozmin Gușă – PSD, PIN, PSD, cu Lavinia Șandru; fuzionează apoi cu Partidul Poporului – Dan Diaconescu).

„Unificarea dreptei” are prima provocare alegerile prezidențiale din 2014. Forța Civică, o inițiativă a fostului prim-ministrul independent Mihai Răzvan Ungureanu, susținut de PDL, fuzionează cu PDL. Apoi, se formează ACL (Alianța Creștin Liberală), urmând în 2015 fuziunea dintre PDL și PNL, rezultând PNL. În 2014, contracandidatul la prezidențiale în ACL, din partea PDL, fusese Cătălin Predoiu, fost ministru de justiție în guvernarea PDL, ministru de justiție în guvernarea PNL condusă de prim-ministrul Ludovic Orban (Orban fiind unul dintre puținii peneliști care s-a opus formării USL).

Klaus Iohannis este candidatul PNL la prezidențiale pentru al doilea mandate, susținut de FDGR, FDGR fiind relativ un partid centrist.

Viorica Dăncilă, susținută de un partid cu președinte fost penelist

Fostul prim-ministru Viorica Dăncilă. Președintele executiv al partidului care o susține este Eugen Teodorovici, fost membru PNL. Devine consilier al prim-ministrului PSD, Victor Ponta, în 2012, apoi ministru al fondurilor europene și ministru de finanțe în guvernarea USL. În 2008, a fost candidat în Vrancea din partea PNL pentru Senat, fără succes. În 2012, este ales senator de Buzău din partea PSD. În 2016, este ales senator PSD de Tulcea, fiind ministru în următoarele guvernări PSD în perioada 2017-2019.

Dan Barna, propunere de prim-ministru un fost ministru din guvernarea PNL

Dan Barna (USR) este candidat la alegerile prezidențiale din 2019 din partea Alianței 2020 USR-PLUS. Candidează în tandem cu Dacian Cioloș (PLUS) ca propunere de prim-ministru.

Dan Barna a fost secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene în timpul guvernării Cioloș. Nu cunosc legăturile sale cu PNL, dacă există, dar putem spune din date deschise că partenerul de candidatură are mai multe legături cu PNL.

Europarlamentarul Dacian Cioloș a fost numit prim-ministru de Klaus Iohannis în 2015. Guvernul respectiv a trecut de Parlament cu sprijinul celor mai multe partide politice parlamentare de la acea vreme. În perioada 2007-2008, în guvernarea condusă de Călin Popescu Tăriceanu (PNL), Cioloș a fost ministru al agriculturii, fără a avea o afiliere politică la acea vreme. Tot în 2007 a fost subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii, fără o afiliere politică, dar într-un minister condus de un membru PNL, Decebal Traian Remeș.

Mircea Diaconu, fost senator și ministru PNL

În cazul lui Mircea Diaconu, candidatul susținut de ALDE și PRO la prezidențiale, lucrurile sunt mai simple. A fost membru fondator în 1990 al Alianței Civice, din care a rezultat la un moment dat, cu ce membri au mai rămas, un partid care s-a unit în anii 1990 cu PNL. A cochetat cu PD și cu Convenția Democratică într-o vreme.

În 2008, Mircea Diaconu este ales senator PNL de Argeș. În 2012, pentru scurt timp, după căderea guvernului Boc, devine ministru al culturii din partea PNL. În 2014, este ales europarlamentar independent cu un puternic sprijin media din partea Antenei 3, alăturându-se grupului ALDE din Parlamentul European. În 2019, nu mai candidează la europarlamentare, dar este candidatul susținut de ALDE (Tăriceanu – PNL, PLR, ALDE) și PRO (Ponta – PSD, PRO, Daniel Constantin – PC, ALDE, PRO) la alegerile prezidențiale.

Theodor Paleologu, exclus din PNL în 2016

Candidatul PMP la prezidențiale, Theodor Paleologu, s-a intersectat cu PNL în timpul fuziunii PDL cu PNL. Anterior, a fost deputat de București două mandate (2008-2016) din partea PDL (PDL în 2008 și ARD (PDL, PNȚCD, FC) – Alianța România Dreaptă în 2012).

În  februarie 2014, a plecat din PDL pentru a se alătura PMP. Pleacă din PMP și se întoarce PNL, de unde este exclus în 2015. În 2016, candidează independent la alegerile parlamentare în București, unde obține cele mai multe voturi din rândul candidaților independenți – peste 8.000, însă fără succes.

În august 2019, este anunțat candidat la alegerile prezidențiale din partea Partidului Mișcarea Populară, partid fondat de Traian Băsescu (PD/PDL-PMP).

Alexandru Cumpănașu, penelist în tinerețe

Candidatul independent la alegerile prezidențiale a recunoscut că a fost membru al PNL între 15 și 18 ani, în organizația Caracal. A fost președintele organizației de tineret a PNL Caracal și, din ce a transmis, a fost printre cei care susțineau candidatura lui Emil Constantinescu la alegerile prezidențiale din 1996.  Între timp, afacerile civice l-au apropiat de lideri politici din aproape toate partidele parlamentare.

Bogdan Stanoevici, coleg de alianță cu PNL în guvernarea USL

Despre Bogdan Stanoevici sunt puține de spus. Activitatea politică relevantă a fost în timpul guvernării USL (PNL-PSD), când a fost ministru al românilor de pretutindeni, fără o afiliere politică. Ulterior, după desfacerea alianței, este numit secretar de stat la Ministerul Culturii.

Despre Kelemen Hunor, nu am găsit elemente relevante în privința cooperării cu PNL. UDMR, partidul al cărui președinte este, este membru în Partidul Popular European (PPE), alături de PNL și PMP.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *