Din lista loviturilor de stat în istoria României

Din lista loviturilor de stat în istoria României

Cunoscut ca principalul partid de opoziție la nivel național, PNL reușește să dovedească că nu e nici național, nici liberal, mai mult, îi place să folosească justiția ca armă politică împotriva opoziției președintelui, aruncând în aer Constituția României și principiile democratice.

Cetățeanul Ludovic Orban, președinte al PNL, a depus o plângere la PICCJ „în numele intereselor fundamentale ale României” (ce poate fi mai fundamental ca respectarea legii fundamentale, nu știm încă), plângere în care acuză prim-ministrul Viorica Dăncilă de uzurparea funcţiei, prezentarea cu rea credinţă de informaţii preşedintelui României,  înaltă trădare şi divulgarea de informaţii secrete de stat.

Problema este gravă dincolo de instigarea la încă la răsturnarea ordinii constituționale, întrucât cetățeanul spunea cu câteva zile înainte că va susține actualul președintele în alegerile prezidențiale de anul viitor. Din acest motiv, este important ca președintele Klaus Iohannis, fie că a știut sau nu a știut de decizia cetățeanului din fruntea primului partid de opoziție al țării, să clarifice public dacă a discutat sau nu pe această temă cu Orban sau cu apropiați ai săi.

Auzim de lovituri de stat și încercări de lovituri de stat în prezent uitându-ne la ceea ce se întâmplă prin alte state în curs de dezvoltare. În general, știrile din ultimul timp despre aceste subiecte privesc acțiuni de prin state africane, Asia de Sud sau prin Orientul Mijlociu. În trecut, erau la modă loviturile de stat în America Latină. Însă România nu este distanțată de acest subiect, având lovitura de stat ca instrument de acaparare a puterii politice de la înființare până aproape de prezent.

Loviturile de stat sunt vechi de când lumea, uneori se confundă cu revoluții, alte ori rămân doar lovituri de stat, cu sau fără succes. Lovituri de stat pot avea diferite rezultate, de la eșec și schimbarea doar a persoanelor aflate la putere la schimbarea naturii regimului politici, de aici rezultând confruntarea uneori cu alte tipuri de schimbări radicale asupra regimurilor politice.

Avem nevoie de o definiție pentru ceea ce înseamnă lovitura de stat. Una dintre definiții folosită este următoarea: „încercări deschise și ilegale ale militarilor sau altor elite din cadrul aparatului de stat de a scoate de la putere executivul actual” (Powell & Thyne, 2011). Este o traducere proprie, dar idee de bază stă în încercarea unor elite politice de a obține puterea prin metode ilegale. Amintesc câteva astfel de încercări de la înființarea României până mai spre actualitate.

Pe 2 mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dizolvă Adunarea Legiuitoare, după ce reforma sa nu este aprobată de legislativ. Deputații sunt izgoniți din sală cu forțele militare, iar Cuza promulgă o constituție în aceeași lună și o lege electorală care afectează puterea legislativului. Deloc surprinzător, susținătorii lui Cuza câștigă următoarele alegeri.

În 1866, conservatori, radicali și moderați își dau mâna pentru înlăturarea lui Cuza de la putere, nemulțumiți de reformele promovate și de întâmplările din urmă cu doi ani. Carol I este adus la putere în urma unei alianțe a acestor grupări, cunoscută în istorie sub numele „monstruoasei coaliții”. Coaliția apare după alegerile din 1864 și dă în noaptea de 11 februarie 1866 o lovitură de stat, forțând abdirea domnitorului.

În 1938, Carol al II-lea instaurează dictatura regală. Pe 10 februarie, acesta dizolva Parlamentul și instaura o formă de dictatură personală și instalează un gvuern de uniune națională. Pe 20 februarie, regele impune o nouă constituție, în urma căreia sunt dizolvate partidele politice, sunt restrânse drepturile și libertățile cetățenești și își întărește puterea.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, loviturile de stat au fost o constantă, iar violența lor a fost ieșită din comun.

În ianuarie 1941, grupările paramilitare ale Gărzii de Fier au încercat limitarea puterilor liderului fascist Ion Antonescu în cadrul rebeliunii criminale a legionarilor.

Trecerea de la Axă la Aliați în 1944 se face tot printr-o lovitură de stat. Înlăturarea guvernului Antonescu la 23 august de către rege împreună cu formațiunile politice (comuniști, social-democrați, național-liberali, țărăniști) care erau de partea Aliaților este în categoria loviturilor de stat. Regele Mihai a implicat și armată în această schimbare politică.

În martie 1945, pe 6, Petru Groza devine prim-ministru, după ce Mihai primește ultimatul din partea  URSS în acest sens, dacă dorea păstrarea independenței României.

Regele Mihai mai prinde o lovitură de stat, este vorba de abdicarea sa de la 30 decembrie 1947, forțată de comuniști. Abdicarea duce la înlăturarea monarhiei și la introducerii republicii populare.

Dacă ar fi să diminuăm caracterul revoluționar al evenimentelor din decembrie 1989, am putea include o parte a acestui moment în categoria loviturilor de stat din România.

Mai sunt și alte lovituri de stat și încercări de lovituri de stat în istoria României. Pe 8 august 1870, colonelul Candiano Popescu împreună cu o serie de oameni politici ai acelei vremi încearcă fără a reuși să îl detroneze pe Carol I și să elimine monarhia. Episodul rămâne cunoscută în istorie ca Republica de la Ploiești. Carol al II-lea se proclamă rege la 8 iunie 1930 tot în urma unei lovituri de stat.  Abdicarea sa are loc tot pe un fundal de lovitură de stat pe 6 septembrie 1940, având în vedere impactul războiului.

Aceste evenimente indică nu numai fragilitatea sistemului politic din România pentru o lungă perioadă de timp, dar fi faptul că regimul democratic este nou și vulnerabil, aflat la început de drum. În acest context, nu își au rostul nici încercările unora din opoziție de a acapara puterea ilegitim, dar nici retorica lovitorii de stat promovată de alții de la putere.

*imagine: Coups in the World, 1950-Present, Jonathan Powell, http://www.jonathanmpowell.com/coup-detat-dataset.html

Referințe:

  • Powell, Jonathan & Clayton Thyne. 2011. Global Instances of Coups from 1950-Present. Journal of Peace Research

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *