Diferențe de valori SUA-UE accentuate de protéstele din Iran?

Realism principial și pragmatism principial. Diferențe de valori SUA-UE accentuate de protéstele din Iran?

Acțiunile de protest din Iran începute pe 28 decembrie și continuate în următoarele zile au scos la iveală o altă diferență semnificativă între Statele Unite și Uniunea Europeană în abordarea politicii externe: în timp ce în Uniunea Europeană lipseau reacții oficiale cu privire la incidentele din Iran, în Statele Unite, Departamentul de Stat și liderii politici ieșiseră public cu mesaje de încurajare pentru oamenii ieșiți în stradă sau îndemnau Iranul să respecte drepturile omului.

Trecând peste tradiționalele mesaje pe Twitter ale președintelui Donald J. Trump, Departamentul de Stat a amintit că victimele liderilor iranieni sunt cetățenii săi și a condamnat arestarea protestatarilor, îndemnând „toate națiunile să sprijine poporul iranian și să sprijine cererile acestora pentru drepturi de bază și un sfârșit al corupției”. Mesajul era însoțit inclusiv de un citat al secretarului de stat Rex Tillerson din cadrul unei audieri în Congres în care acesta își manifesta declarativ sprijinul pentru părțile iraniene care puteau duce la o tranziție pașnică[1]. Însă apelul Statelor Unite nu a fost urmat de multe state, Canada ieșind în următoarea zi, pe 30 noiembrie, cu un comunicat, și Israel în prima zi din 2018.

În același timp, pe continentul european era liniște. Nicio poziție oficială nu apăruse până în seara de 1 ianuarie, când Sigmar Gabriel, ministrul de externe al Germaniei, a publicat un mesaj îndemnând la respectarea libertăților de asociere și de exprimare ale protestarilor și făcând apel la abținerea tuturor părților de la orice acțiune violentă[2]. A urmat la câteva ore o poziție dată de Uniunea Europeană, prin intermediul purtătorului de cuvât al Serviciului European de Acțiune Externă, în care este confirmat dialogul cu autoritățile europene, încrederea în garantarea dreptului la demonstrații pașnice și libertății de exprimare ca urmare a discursului președintelui iranian și clasicul mesaj privind urmărirea evenimentelor. Mesajul nu a urmat calea unui comunicat oficial din partea instituțiilor, ceea ce ar fi oricum dificil având în vedere procesul de luare a deciziilor privind politica externă și de securitate a Uniunii.

Cele două abordări narative la adresa protestelor din Iran au stârnit numeroase reacții și critici în social media și pe canalele de urmărire a politicii externe din spațiul euroatlantic, pe de o parte prin caracterul ofensiv al retoricii lui Donald Trump și al neoconservatorilor americani, pe de altă parte, prin lipsa de reacție de pe plan europeană. O paranteză este necesară, având în vedere consensul bipartizan exprimat pe anumite nuanțe din Statele Unite, inclusiv Bernie Sanders, Hillary Clinton și John Kerry venind public încă din ajunul Anului Nou cu mesaje în sprijinul protestarilor.

Într-un discurs adresat parlamentului iranian, președintele Rouhani a criticat Statele Unite, Israelul și Arabia Saudită pentru instigarea protestelor împotriva regimului, secretarul Consiliului de Securitate Națională învinovățește social media și mesajele venite din Statele Unite, Marea Britanie și Israel, iar liderul suprem Ali Khamenei acuză dușmanii Iranului pentru protestele din aceste zile. Dincolo de aceste afirmații, rămân problemele ridicate de politicienii americani și de protestatari, axate atât pe situația economică a țării, cât și pe nemulțumirile față de conducerea țării.

Rețelele sociale Telegram și Instagram au fost blocate încă de pe 31 decembrie. Cu o zi înainte, apăruseră deja primele victime din rândul protestatarilor și cel puțin 200 de persoane arestate în Teheran. Între timp, numărul persoanelor care au murit în urma protestelor, incluzând ambele tabere, conform datelor oficiale, a ajuns la peste 20 – majoritatea din rândurile protestatarilor, iar cei raportați arestați la peste 450 în vreo șapte orașe mari. Unități de învățămând și campusuri universitare sunt închise din motive de securitate, intelectuali dizidenți, activiști pentru drepturile omului și sindicaliști sunt arestați. Acestor încălcări ale drepturilor omului se adaugă istoricul ce ține de cenzură, încălcări ale drepturilor omului prin intermediul cadrului legal, dar și abuzuri extralegale, incluzând persecuțiile minorităților religioase și LGBT, arestări arbitrare, aplicarea pedepsei cu moarte – incusiv pentru minori, execuții extrajudiciare, morți suspecte în închisori, violență domestică și multe altele.

În acest context, apare cel puțin o problemă de ordin etic în momentul în care semnalele pe care le dai ca putere care respectă standardele democratice duc mai degrabă spre solidarizarea cu un regim opresiv în locul încurajării și protejării drepturilor și libertăților fundamentale, drepturi fundamentale printre care se află, inclusiv, folosirea dreptului la liberă exprimare pentru criticare unui regim care nu mai reușește să se ridice la standardele cetățenilor săi. Este o abordare în care inclusiv legitimitatea democratică a construcției europene este pusă, din nou, sub semnul întrebării, având în vedere istoricul regimurilor autoritare și totalitare de pe plan european din ultimul secol.

Însă este o abordare coerentă în raport cu principiile scrise.

Strategia europeană de securitate din 2003 amintea direct că „cea mai bună protecție a securității noastre este o lume a statelor democratice bine guvernate”, amintind câteva elemente care stau la baza ordinii liberale internaționale[3]. În strategia curentă nu mai este vorba de o ordine internațională, ci de ordini regionale orientate spre securitate, economie și exprimare culturii și identității. Buna guvernare nici măcar nu este menționată în strategia din 2016, contextele în care este amintită democrația sunt mai degrabă orientate spre interiorul Uniunii, iar neexportarea modelului european este menționată explicit. Criteriile de cooperare ale Uniunii Europene cu Iranul sunt definite:

Uniunea Europeană va căuta un angajament echilibrat în Golf. Va continua să colaboreze cu Consiliul de Cooperare al Golfului și cu state individuale ale Golfului. Construind pe baza acordului nuclear iranian și pe implementarea sa, gradual va angaja Iranul în arii precum comerț, cercetare, mediu, energie, anti-trafic, migrație și schimburi societale. Va aprofunda dialogul cu Iranul și cu țările Consiliului de Cooperare al Golfului privind conflictele regionale, drepturile omului și contra-terorism, căutând să prevină contagiunea crizelor existente și să încurajeze un spațiu pentru cooperare și diplomație.”[4]

Sub ideea pragmatismului principial sunt aduse câteva principii călăuzitoare ale politicii externe a Uniunii Europene: unitatea UE, angajarea cu alții într-o lume interconectată, responsabilitate și parteneriat. Ultimele două elemente explică poziția europeană în actuala criză din Iran.

În același timp, noua strategie de securitate națională a Statelor Unite, lansată în decembrie 2017, are un capitol axat pe promovarea influenței americane, în care este inspiraționalul „vom rămâne un far al libertății și oportunității” este prezent, alături de poziționarea alături de cei aflați în căutarea libertății. Iranul este una dintre provocările la adresa securității naționale a Statelor Unite conform noii strategii, alături de Coreea de Nord, China, Rusia și grupările internaționale care prezintă amenințări, iar „neutralizarea influenței maligne” a Iranului este una dintre prioritățile politice ale Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Abordarea noii strategii este definită ca realism principial, fundamentată pe ideea conform căreia „împlinirea principiilor americane sunt o forță de durată în lume[5].

Protestele s-au încheiat după prima săptămână din ianuarie 2018, autoritățile iraniene anunțând înfrângerea revoltei. În jur de 4.000 de oameni au fost arestați, iar numărul de morți este undeva la aproximativ 20-25 de persoane conform informațiilor distribuite de autorități, majoritatea victimelor fiind din rândul protestatarilor. Gărzile Revoluționare au anunțat și vinovații: Statele Unite, Marea Britanie, Israel, Arabia Saudită, mujahedinii și monarhiștii [6]. Rezultatele protestelor rămân a fi analizate mai târziu, dacă vor fi.

Este o modalitate de interpretare a diferenței de abordare a protestelor din Iran între cele două părți ale Atlanticului, de la poziția de sprijin a cauzelor protestatarilor venită din partea liderilor europeni la cea precaută urmată de liderii europeni, una căreia îi putem adăuga alte dimensiuni de natură politică, militară, economică, culturală și nu numai.

[1] Department of State, Peaceful protests in Iran, 29 decembrie 2016, https://www.state.gov/r/pa/prs/ps/2017/12/276811.htm

[2] Federal Foreign Office, Foreign Minister Gabriel on the Demonstrations in Iran, 1 ianuarie 2017, https://www.auswaertiges-amt.de/en/Newsroom/demonstrations-iran/1052004

[3] European Security Strategy, „A secure Europe in a better world”, 2003

[4] A Global Strategy for the European Union’s Security and Foreign Policy, „Shared vision, common action: a stronger Europe”, 2016

[5] National Security Strategy of the United States of America, 2017

[6] Reuters, Iran Guards say quell unrest formented by foreign governments, 7 ianuarie 2018, https://www.reuters.com/article/us-iran-rallies-guards/iran-guards-say-quell-unrest-fomented-by-foreign-enemies-idUSKBN1EW085 

steag iranian
sursa imagine: Iran flag Tehran skyline

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *