Despre alegerile din Statele Unite: alternativa libertariană

Despre alegerile din Statele Unite: alternativa libertariană

Tind să cred că după înregistrarea audio cu Donald Trump, abia acum Hillary Clinton are șanse să câștige președinția Statelor Unite ale Americii. Cu toate acestea, nu aș da ca certă victoria ei, având în vedere că mai este aproape o lună de campanie, mai sunt câteva dezbateri, iar piața publică americană este s-a săturat de modul în care sistemul încearcă să își mențină hegemonia. Are două alternative în acest sens: prima este să voteze un candidat cu șanse, în persoana lui Donald J. Trump, a doua să voteze o a treia variantă, respectiv Gary Johnson, fost guvernator de New Mexico și candidat al Partidului Libertarian. Mai este Partidul Verde, dar simpatiile pro-ruse ale liderilor acestuia nu vor atrage alegători.

Șansele candidatului libertarian, Gary Johnson, la președinția Statelor Unite

Candidatul libertarian, deși nu este selectiv libertarian, vine cu o poveste diferită de cea a lui Trump, intrând în categoria milionarilor „self-made”, neavând în spate o moștenire. De altfel, este și singurul care vine cu propunerea unor politici fiscale responsabile. Atât Hillary Clinton, cât și Donald Trump, nu spun nimic de modul în care va fi utilizat bugetul. Dacă Hillary promite cheltuieli suplimentare pentru beneficii suplimentare, Donald J. Trump are în plan reducere unor taxe și impozite, dar nu spune nimic de modul în care se va reflecta această reducere în buget și de unde va fi acoperită gaura. Johnson a vorbit despre politica fiscală, ceea ce ar putea atrage un număr interesant de persoane de centru-dreapta.

Mai mult, nu are la fel de mulți scheleți în dulap, după cum s-a văzut în cazurile Clinton și Trump. Dacă la Clinton vorbim în special de scandalul emailurilor pentru care trebuia anchetată de procurori, de finanțările de pe Wall-Street, de Fundația Clinton, finanțată de unul dintre finanțatorii Statului Islamic, respectiv Qatar, dar și legăturile cu KKK, de dezastrele de politică externă conduse, de la sprijinirea revizionismului rusesc la eșecul Primăverii Arabe și la o politică americană anemică raportată la creșterea Chinei, de creșterea dictaturii corectitudinii politice și de atitudinea părtinitoare a mass-mediei liberale, la Trump avem marea problemă a discursului, lipsei de viziune și alimentare a xenofobiei și atitudinilor care pot duce la încălcarea drepturilor omului – ne amintim declarația în care spunea că și-ar închide oponenții, foarte anti-democratică. Johnson are momente tip Alep, în sensul în care într-un interviu întrebat ce este Alepul, iar în altă situație nu a indicat numele unui lider străin pe care îl respectă/admiră sau ceva asemănător.

Mă uitasem acum o săptămână la ultimul episod din Madam Secretary, un serial TV politic american, în care, fără sprijinul partidului, președintele decide să candideze independent pe o platformă în care vine cu o viziune diferită de politică externă, sperând să ducă alegerea în Camera Reprezentanților. Același lucru poate încerca și Gary Johnson să facă: dacă nici Trump și nici Clinton nu strâng 270 de voturi ale colegiilor electorale, Camera Reprezentanților poate alege președintele din primii trei candidați cu cele mai multe voturi electorale. Aici ar intra Gary Johnson și pe fondul nemulțumirilor republicanilor de centru-dreapta, conservatori și neoconservatori, Tea Party și neoliberali moderați, dar și a oponenților lui Clinton din cadrul Partidului Democrat, Camera ar putea să aleagă o a treia variantă. Senatul are datoria de a alege vicepreședintele din primii doi candidați pentru vicepreședinte. Dar pentru a se ajunge la această variantă, este necesar ca Johnson să câștige New Mexico și să aibă sprijin. Ar fi un scenariu interesant. Nu numai că de la Abraham Lincolm un al treilea candidat nu a mai ieșit președinte, dar doar o dată o cameră a decis. În 1836. Richard M. Johnson, coechipierul lui Martin van Buren, mai avea nevoie de un vot în Colegiul Electoral, astfel venind datoria Senatului să aleagă între primii doi candidați pentru postul de vicepreședinte. Richard M. Johnson a câștigat cu 33 de voturi la 17.

De ce pragul de 270 de electori? Este majoritatea (absolută), Colegiul Electoral având 538 de electori, corespunzători pentru 435 de reprezentanți, 100 de senatori și 3 electori adiționali ai DC-ului, electorii având o procedură distinctă în care sunt aleși, neputând fi oficiali statali sau federați, indiferent că au fost numiți sau aleși.

Am urmărit modul în care au evoluat preferințele alegătorilor americani pentru candidați din afara sistemului democrato-republican. Sunt curios dacă Gary Johnson va reuși să aibă un rezultat mai bun ca cei de dinaintea sa. Oricum, primele două variante sunt în top 3 cele mai urâte propuneri de candidați pentru președinție din ultimii 70 de ani.

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *