Demonstrația londoneză de opoziție la Brexit: fără incidente, cu organizatori, în timpul zilei

Demonstrația londoneză de opoziție la Brexit: fără incidente, cu organizatori, în timpul zilei

Pe 20 octombrie, într-o sâmbătă, s-au adunat în jur de jumătate de milion de locuitori ai Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru a protesta împotriva ieșii din Uniunea Europeană. Unele surse spun că au fost 500.000 de protestatari, unele 575.000, altele în jur de 700.000, neexistând o estimare oficială făcută de poliția metropolitană în primele momente de după marș.

A fost un marș dominat de un singur aspect – opoziția față de ieșirea din UE, organizat și dominat de tabăra „Remain”, cea care a susținut rămânerea statului în Uniunea Europeană. Denumit „People’s Vote March” (Marșul privind votul poporului), acesta a cerut încă un referendum în care populația să ai un cuvând de spus asupra ieșirii din Uniunea Europeană, un vot asupra acordului final pentru Brexit.

Chiar dacă guvernul de la Londra este dominat de Partidul Conservator, printre liderii protestului nu s-au aflat doar reprezentanți ai partidelor de opoziție (laburiști, verzi, liberal-democrați), ci și ai conservatorilor, desigur dintre cei care susțineau rămânerea în Uniunea Europeană. Nimeni nu se gândește să îi sancționeze sau să îi excludă din partid pentru că au susținut o altă poziție față de cea a partidului.

Participanții la demonstrația din București din 10 august ar putea învăța mai multe lucruri despre cum se organizează și se participă la o demonstrație în statele cu o tradiție democratică mai veche, ținând cont, mai ales, de miza importantă și tensionată a marșului din Londra.

  • marșul a fost organizat în timpul zilei, programat să înceapă la ora 12.00, început la ora 14.00, iar mulțimea a început să se disperseze în jurul orei 16.00 (The Guardian).
  • demonstrația a fost asumată și a avut organizatori (cu responsabilități). Campania este condusă de organizația Open Britain, alături de alte organizații precum European Movement UK, Britain for Europe, Scientists for EU, Healthier IN, InFacts, Our Future, Our Choice, For Our Future’s Sake. Acestea sunt organizații înregistrate, legal constituite, cu scopuri clare, care colaborează cu autoritățile pentru respectarea și aplicarea legii (People’s Vote).
  • nu au fost incidente majore, purtătorul de cuvânt al poliției precizând că nu era conștient de incidente semnificative în cadrul acestei demonstrații. Poliția a acționat imediat când au fost incidente (Evening Standard). Este dat un exemplu în care vreo 15 polițiști au încercuit vreo 10-20 de protestatari, separați de grupul mare, ca măsură de control al mulțimii. Comentariu: nu ai jandarmerie la protestul respectiv pentru că nu există o instituție numită „jandarmerie” în Marea Britanie, atribuțiile fiind la unități speciale ale poliției, cu aceeași pregătire ca a jandarmeriei în caz de violențe.
  • chiar dacă a fost o demonstrație a populației, politicienii, liderii de opiniei și vedetele care au participat nu s-au ascuns în spatele ideii de protest pe social media, etc (The Telegraph). Din contră, au luat parte la protest, au publicat și au respectat cerințele legale când era vorba de implicarea lor ș.a.m.d. Au luat parte la protest politicieni pro-europeni din toate partidele relevante (Morning Star).

Acum că am stabilit că nu există jandarmeria pentru că ai unități specializate de poliție care să facă treaba jandarmeriei, sunt necesare câteva comentarii privind puterea poliției în cazul protestelor în Marea Britanie. Libertatea de adunare este garantată, dar supusă unor condiții.

În primul rând, distincția dintre protest static (adunare, demonstrație, etc.) și proteste în mișcare (marșuri, procesiuni, etc.) este făcută (InBrief.co.uk). Poliția este cea care guvernează protestele, având puteri aproape nelimitate. Când sunt suspiciuni rezonabile de anumite acte (precum de violare a păcii – InBrief.co.uk), polițiștii britanici pot aresta persoanele, pot opri proteste și nu numai.

În cazul protestelor în mișcare, conform site-ului guvernului britanic (gov.uk), organizatorii au o serie de obligații ce țin de informarea poliției cu cel puțin șase zile înainte în legătură cu data și ora, ruta, numele și adresele organizatorilor. Poliția trebuie anunțată și dacă este organizat mai repede. Poliția are o serie de puteri precum posibilitatea de a limitata sau schimba ruta marșului, de a stabili alte condiții pentru marș, de a schimba locația, de a limita durata, de a limita numărul de oameni care pot participa, de a opri un protest sit-down dacă blochează traficul rutier sau pietonal și nu numai, printre altele (de exemplu, oprirea și percheziționarea participanților).

În cazul protestelor pașnice precum adunările și/sau demonstrațiile, nu este obligatorie notificarea poliției, dar poliția poate impune condiții ce țin de locație, numărul de participanți, durata maximă. Cu toate acestea, organizatorii sunt încurajați să notifice poliția pentru a nu fi surprinși niciunii în timpul protestului.

Există și reglementări speciale precum în zonele din apropierea Parlamentului. Organizatorii protestelor fără autorizație în jurul Parlamentului pot primi, pe lângă amenzi, până la 6 luni de închisoare; participanții pot fi amendați (PNLD). Protestele non-violente în această zonă au fost permise din nou începând cu 2011, însă au nevoie de autorizație, iar condițiile sunt foarte stricte (fără portavoce sau difuzoare sau obținere autorizație pentru acestea – City of Westminster, fără amplasare de corturi, etc.).

În cazul în care peste 12 persoane folosesc sau amenință cu folosirea violenței pentru un scop comun, iar acest comportament poate pune în pericol siguranța persoană a persoanelor, persoanele respective pot fi condamnate pentru rebeliuni (riots), unde se merge până la 10 ani de închisoare sau amenzi fără o limită (NUS).

Subiectul reglementării protestelor este unul larg. Putem discuta comparativ despre practicile statelor din Uniunea Europeană în astfel de cazuri mult și bine. Ceea ce s-a întâmplat pe 10 august în Piața Victoriei ar fi beneficiat de un tratament similar, poate chiar mai dur, indiferent de stat membru. Să ne amintim că pe 10 august a fost un protest fără organizatori, fără estimări ale participanților, fără grupuri care să își asume buna desfășurare a protestului, fără respectarea legislației în vigoare privind protestele și demonstrațiile, cu sute de instigatori și protestatari violenți, fără o delimitare a celor pașnici de cei violenți, în fața unei clădiri guvernamentale, în timpul nopții, depășind ora 23.00, nerespectând avertismentele jandarmeriei și nu numai. Unii ar spune că adunarea respectivă nu a fost protest, ci încercare de rebeliuni, respectând definițiile de lucru ale instituțiilor de menținere a ordinii publice din diferite state membre ale Uniunii Europene. În concluzie, sunt lucruri de învățat de la marșul anti-Brexit, atât în forma sa dinamică, cât și ca demonstrație statică.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *