Democrație … originală

Mă amuzau acum câteva luni declarațiile unor foști ofițeri FBI și CIA cu privire la susținerea pentru Hillary Clinton pentru Casa Albă. La fel, m-a amuzat un pic modul cum s-a trecut cu vedere peste încălcarea protocolului și utilizarea e-mailului personal în perioada în care era secretar de stat, încălcare care trebuie investigată căci, în sine, este un abuz în serviciu, iar prin acest abuz în serviciu poți da drumul la întregi scenarii de la trafic de influență la altele mai grave.

Dar astăzi am urmărit perla cursei pentru președinția Statelor Unite. În timp ce Trump se pregătea de citirea planului economic, unul foarte apropiat de cel al lui Ronald Reagan, dar care are impact asupra veniturilor populației și poate reface clasa de mijloc americană, în timp ce lumea aștepta prezentarea planului economic de la Detroit Economic Club, anunțată cu o zi înainte, mass-media a fost invadată de un nou plan.

O serie de delegați anti-Trump încearcă să convoace o reuniune de urgență a partidului pentru a-l revoca pe acesta din poziția de nominalizat al Partidului Republican pentru prezidențiale. Alți republicani și-au anunțat deja votul pentru Hillary Clinton sau că nu îl vor sprijini pe Trump (aici intră tot grupul Bush – Graham). Unii s-au împotrivit de la început și încearcă și acum să pună piedici (vezi Mitt Romney, pierzătorul finalei din 2012). Alții tac, ceea ce este un mesaj pro-Clinton. Alții au decis să sprijine candidatul Partidului Libertarian, Garry Johnson, care în unele state roșii (republicane) îi scade destul de mult din cota lui Trump.

Trump era să facă greșeala să își atragă împotriva sa alți membri de bază ai GOP – Paul Ryan și John McCain punând sub semnul întrebării sprijinul pentru realegerea acestora. În final, a menționat că îi sprijină. A avut niște dispute și cu frații Koch, dar cred că planul economic propus de Trump îi va mulțumi suficient cât să nu fie împotriva sa.

Multă lume este împotriva lui Trump și multă lume dorește ca Hillary Clinton să fie președintele Statelor Unite. Obama și serviciile lucrează intens la asta, mass-media vine numai cu mesaje negative în principal (motive diverse: vezi proprietari, vezi istoric, vezi orientare politică, vezi sursele de finanțare, vezi investiția candidaților în reclame, vezi legătura cu instituțiile de stat, vezi profilul cititorilor), mulți republicani de bază sunt (nu e frumos să zici așa) niște oligarhi, mulți cu interes direct fie să ajungă președinți, fie să aibă contracte cu statul, fie să reprezinte bine interesele altora, opinia publică internațională este împotriva lui Trump (diverse motive, vezi reacția la acordurile de liber schimb, politica de normalizare a relațiilor cu Rusia – amuzant că se află și deja în planurile lui Obama, vezi așteptările privind contribuțiile aliaților la securitatea lor și nu numai), iar partenerii politici internaționali ai GOP sunt cam în favoarea candidatei republicane.

Era să uit de Tea Party, parte importantă a republicanilor care este, în principal, împotriva lui Trump.

sursa imagine: Gino Santa Maria / Shutterstock.com

Revenind la planurile de oprire a candidaturii, s-au gândit să scoată din plasă un candidat susținut de republicanii nemulțumiți.

Are un profil interesant. Pregătit în domeniul diplomației și afacerilor internaționale, cu experiență în mediul privat bancar și în câteva think thank-uri, consilier pe politică externă în Camera Reprezentanților, precum și director de politici pentru republicani; totul pare bine până aici.

Dar și partea interesantă. Evan McMullin a lucrat mai bine de zece ani ca agent sub acoperire al CIA în medii ostile, în sectoare nu tocmai prietenoase (contra-insurgență, contraterorist, contraspionaj și altele), în principal în Orientul Mijlociu, în National Clandestine Service, un program de elită al CIA.

A trecut prin aceeași universitate ca Trump, este sprijinit de o organizație anti-Trump și de persoane care au fost, în principal, în favoarea contracandidaților săi, și, ca atu, este mormon, ceea ce este un element bun pentru a fura voturi în unele state. The Hill a scris mai multe despre legăturile acestuia.

Desigur, poate fi doar o diversiune. Puțin probabil dusă de Trump, având în vedere puținele investiții raportate la ceilalți candidați pe care le-a făcut și impactul negativ. Cine câștigă din asta? Evident Hillary Clinton, despre care știm că a fost de la bun început singurul candidat al Partidului Democrat și pe care inclusiv Facebook a sprijinit-o în momentul scurgerilor de informații DNC Leaks.

Urmăresc de mai bine de un an ce se întâmplă în campania din State. E wow din toate punctele de vedere. De la urmărit mesajele de sursă, la făcut comparații pe modalitățile de comunicare ale candidaților, de la mesajele transmise la ideologie, de la reflectarea în media la investiții și voturile obținute, am privit cu atenție și, prin atâtea informații, ești nevoit să navighezi, dar la un moment dat te întrebi dacă să mai scrii despre aceste lucruri ținând cont că între un articol precum acesta și unul propagandistic marca The New York Times sau Washington Post, cititorul le va da crezare ultimelor.

Închei prin a aminti principalele sectoare care au contribuit financiar la succesul campaniei lui Barack Obama din 2012: avocatura și lobby-ul, serviciile financiare și de asigurări, serviciile de sănătate, comunicațiile și electronice. Ca industrii, pensionarii, firmele de avocatură, educația (universitățile), sănătatea și funcționarii publici au investit cel mai mult în Obama. Și au fost răsplătiți. Și industriile astea nu prea se împacă cu Trump. Și nu sunt singurele.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.