Democrația de după pandemie?

Democrația de după pandemie? 

Pentru o democrație fragilizată de lipsa de viziune și de populism precum cea a României, aflată pe un trend descendent în ultima decadă, criza coronavirusului reprezintă un moment al adevărului.

Nu numai că este momentul în care vedem că starea de urgență a fost folosită pentru consolidarea puterii de un grup fără legitimitate democratică și fără un program de guvernare construit în sprijinul interesului public, dar avem oportunitate a de vedea prăpastia spre care ne îndreptăm. Este și un test pentru a vedea dacă există capacitatea de a distinge problemele reale.

După mai bine de o lună de guvernare prin ordonanțe militare pregătite fără o dezbatere adecvată, vedem fața autoritarismului românesc. Momentan are doar o lună, dar se vede în toate sectoarele de activitate. Ideea de democrație presupune și că evaluăm permanent situația în care ne aflăm. Valul autoritar este deja aici și, față de alte momente, nu mai există energia necesară pentru a promova democrația pe plan liberal. Nu mai există resursele din anii 90 pentru a încuraja procesele de democratizare, fie că vorbim de regimul drepturilor și libertăților fundamentale, fie că vorbim de liberalizare economică sau de dezvoltarea societății civile.

Avem de răspuns la multe întrebări. De ce respectarea regulilor obligatorii este opțională pentru multe persoane? Încă nu avem un răspuns la întrebarea de ce a fost nevoie de declașarea stării de urgență. Sau de ce a fost suspendată aplicarea Convenției pentru protecția drepturilor omului și a drepturilor fundamentale. Cum a fost posibil să fie adoptate unele dintre cele mai proaste prevederi posibile în cadrul ordonanțelor militare? Ce s-a întâmplat cu statul de drept în această perioadă?

De ce vedem instigări la violență din partea celor aflați într-o poziție oficială la conducerea Ministerului Afacerilor Interne? Cum a fost posibil să avem o diversiune xenofobă lansată de la Cotroceni așa cum nu am mai avut de la Corneliu Vadim Tudor? Trebuie să discutăm și despre calitatea presei, care a eșuat să informeze corect populația și refuză să își facă datoria publică față de abuzurile puterii. Cine explică preocupările politice și paralizia raționalității de dinainte de declanșarea stării de urgență? Dar despre lipsa de coerență decizională nu mai vorbim?

Este nevoie de un efort colectiv pentru a ne asigura că cele lecțiile celor trei decenii de democratizare nu au fost uitate și nu se renunță atât de ușor la ele. Mai ales că am văzut o lună de autoritarism liberal în deplină splendoare. Imaginea pe care o lasă este că un autoritarism iliberal nu ar fi cu nimic mai diferit decât era national-comunismului ceaușit, poate cu o aură teocratică în plus. La fel de incompetent și arogant.

În câteva săptămâni, am văzut cum cea mai mare entitate religioasă este deasupra legilor și beneficiază de favoritisme în plină pandemie, cum CNCD investighează o persoană pentru postări pe Facebook în critică BOR pentru zădărnirea combaterii bolilor, cum CNA transmite o somație unui post TV și realizatorilor unei emisiuni pentru critica deschisă în timpul unui pamflet adusă BOR și cum primarul singurei zone din România la fel de bogată ca Berlinul, Bucureștiul, este preocupat de eliminarea din spațiile publice a unor desene care elogiază medicii comparându-i cu sfinți.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *