Trei probleme cu decizia 580 a Curții Constituționale

Trei probleme ale deciziei 580 a Curții Constituționale

Am două (trei) mari probleme cu decizia 580 a Curții Constituționale a României, pe care le voi indica mai jos, și care arată abuzul judecătorilor Curții Constituționale în privința stabilirii conformității inițiativei legislative a Coaliției pentru Familie pentru revizuirea Constituției României. Expunerile oferite de mine s-ar putea să fie diferite de argumentele oferite de alte organizații care, pe bună dreptate, arătau că inițiativa ar fi trebuit să primească aviz negativ. Nu le voi enumera, ci voi trece la trei probleme pe care le identific în modul în care Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite criteriile pentru revizuire amintite în Titlul al VII-lea al Constituției.

Un precedent periculos

1. Creează un precedent periculos în privința acceptării unor drepturi sociale pe motive biologice și/sau genetice.

Căsătoria vine cu niște drepturi și cu niște obligații, atât în privința contractului între cei care se căsătoresc, cât și între cei care se căsătoresc și copii în cadrul instituțiilor rezultate ale familiei și ale vieții de familie. Includerea componentei biologice, scrisă negru pe alb în motivația deciziei 580, în definirea căsătoriei îngrijorătoare pentru că avem ceea ce numim căsătorie este o instituție-contract de natură socială, nu biologică. Antropologii pot oferi numeroase exemple de forme de conviețuire umană, familii sau nu, rezultate prin alte astfel de contracte, dacă ar fi să apelăm la știință. Ce facem cu persoanele născute cu diferite probleme, fie în privința identificării sexului, fie în privința funcționării adecvate a aparatului reproducător? Dar cele care au căpătat aceste probleme? Le restrângem drepturile? Astfel de argumentări sunt periculoase. Putem să ne așteptăm ca Curtea Constituțională să justifice acordarea unor drepturi în funcție de culoarea firelor de păr.

Am alte motive pentru căsătorie

2. Lasă să se înțeleagă că este inutilă căsătoria, dacă nu este între un bărbat și o femeie din urma cărora rezultă copii, pe care instituția nou creată, a familiei, are datoria să îi protejeze. 

În anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradițională, de uniune între un bărbat și o femeie. Această idee este susținută de evoluția ulterioară a legislației în materia dreptului familiei din România, precum și de interpretarea sistematică a normelor constituționale de referință. Astfel, art.48 din Constituție definește instituţia căsătoriei în corelație cu protecția copiilor, deopotrivă “din afara căsătoriei” şi “din căsătorie”. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepția legiuitorului constituant în privința căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naște copii.
Pe de o parte, articolul 48 din Constituție face referire la instituția familiei, nu la instituția căsătoriei.
Familia este legată de:
  • căsătorie între soți, indiferent de natura căsătoriei sau de natura soților;
  • egalitatea soților;
  • dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

Altfel spus, este făcută distincția între soți și părinți, dar în același timp este garantată egalitatea în fața legii a copiilor din căsătorie cu cei din afara căsătoriei. În Constituție, soții nu sunt, prin definiție, părinți. E logic, căci nu există obligativitatea constituțională de a avea copii. E vorba și de exercitarea altor drepturi. Dreptul la un nivel de trai decent care ar putea fi afectat de un semn de egal între soți și părinți. Am dreptul de a nu-mi exercita alte drepturi. Mai mult, așa-zisa componentă biologică poate fi exercitată și în alte contexte. Am și dreptul de a mă căsătorie cu alte scopuri. Ceea ce vreau să demonstrez este că este irelevantă discuția despre opțiunea de a fi părinte și despre reproducere în fundamentarea concepției despre căsătorie.

Ca o paranteză, căci tot am citat decizia Curții, invocarea istorie pentru definirea unor concepte din prezent este în esență problematică. Existau vremuri în care nebunii era folosiți pentru divertisment. Folosim această constatare istorică pentru a justifica închiderea clinicilor psihiatrice?

drepturile omului carte
sursa imagine: human rights book | Shutterstock.com

Problema de definire

3. Problema de definire. Exemplul cu cutia, seiful și urna. 

Despre „a suprima”. Judecătorii CCR, cu îngrijorătoare lacune conceptuale, lingvistice și științifice, au găsit relevant să definească „a suprima” prin câteva sinonime. Definire prin sinonime găsite în DEx. Și definire incompletă.
 
Mă întreb de ce nu au definit în motivație ce înseamnă „soți”, „femeie” și „bărbat”, căci ar fi ajuns, prin argumente de natură juridică, la concluzia că instituția formată din soți este diferită de instituția formată dintre un bărbat și o femeie. Prin urmare, este imposibil ca „toate garanțiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituțional de referință” să rămână neschimbate pentru că vorbim de două instituții diferite care, ambele, pot fi descrise prin corelația cu protecția copiilor.
 
Pentru cei cărora le-au plăcut explicațiile de clasa I sau de la grădiniță, ți se arată două cutii și, în funcție de caracteristici, una este un seif, iar alta o urnă. Dar ambele sunt obiecte paralelipedice în care poți introduce diverse lucruri. Într-una ascunzi bani, într-una voturi. Așa-i și cu cele două instituții diferite rezultate. Prin argumentația oferită, CCR te-ar fi obligat să introduci bani atât în seif, cât și în urna de vot.
 
Și mi se pare că ajung la altă absurditate aici. CCR-ul face distincția între căsătorie, familie și viață de familie, dar, în același timp, definește căsătoria în relație cu protecția copiilor, însă articolul 48 din Constituție este despre familie, nu despre căsătorie, căsătoria având un rol instrumental. Mai mult, același articol garantează egalitatea în față legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, ceea ce anulează interpretarea CCR-ului potrivit cărora numai din căsătoria dintre un bărbat și o femeie se pot naște copii. Ce facem cu copiii părințelor aflați la a doua căsătorie, indiferent de sexul părinților? Îi discriminăm, le restrângem drepturile?
Nici măcar n-au mers la originea cuvântului, anume „supprimer”, care ar fi dus la altă concluzie, venind din franceză, care, continuând pe greșeala lor, conform Larousse, înseamnă și altceva: „faire cesser une institution, une loi, mettre fin à leurs effets”. Rețineți ultima parte a definiției franceze. Cum sunt două instituții diferite, nu au cum să aibă roluri identice. Ce rost ar mai avea seiful, dacă ai fi obligat să bagi numai buletine de vot în el? Deci nu ai cum să spui că nu este suprimat dreptul la căsătorie sau garanțiile acestuia. Ei, bine, CCR afirmă negru pe alb opusul: că nu suprimă dreptul la căsătorie ori garanții ale acestuia.
Închei prin a spune că motivarea deciziei 580 și decizia 580 a Curții Constituționale formează un moment negru în istoria modernă a României. Pentru evidențieri asupra modului în care inițiativa are impact negativ asupra respectării altor drepturi, recomand lectura argumentelor aduse de alte organizații nonguvernamentare care militau pentru avizarea negativă a acestei propuneri.

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!