De ce să nu spunem adevărul despre China?

De ce să nu spunem adevărul despre China?

În 2020, am citit mai multe volume despre originile dictaturilor. Una dintre ele este Hitler’s True Believers: How Ordinary People Became Nazis, publicată de istoricul canadian Robert Gellately la Oxford University Press. În volum, autorul arată cum s-a dezvoltat tracțiunea nazistă pe fondul unei combinații de naționalism exacerbat, socialism, militarism și antisemitism.  Recomand volumul din prisma detaliilor și categoriilor de cetățeni care s-au alăturat nazismului, dând naștere unui regim revizionist care nu a putut fi oprit decât prin război.

Acest volum mă duce cu gândurile către China. Întâlnim aceleași fenomene. Un naționalism exacerbat, o încercare de uniformizare a populației sub viziunea și mâna Partidului Comunist Chinez îndreptată către 1,4 miliarde de oameni. Mai mult, față de Germania, China nu are nici moștenirea iluministă, ci un istoric de conflicte interne pentru supremație, la care se adaugă instrumentalizarea urei față de străini, în particular împotriva europenilor și americanilor.

Baza socialistă nu mai trebuie discutată, deoarece este evidentă în funcționarea partidului-stat și a capitalismului de stat cu care dislocă una câte una din fundamentale economiei libere. Companiile private chineze răspund în fața executivului de la Beijing și, când nu fac asta, se întâmplă ca patronii să dispară, oriunde ar fi ei prin lume. Despre pericolele marxismului la scară de mare putere nu este nevoie să intrăm în detalii acum.

Militarismul este evident cu campaniile agresive de înarmare și de încercare a obține o dominație globală pe toate nivelurile. Mai mult, complexul stat-partid-armată-economie funcționează fără clivaje semnificative. În practică, vedem cum în 2020 Beijing a cucerit Hong Kong-ul în numele securității naționale, respingând un tratat internațional care asigura poziția Hong Kong-ului ca al doilea sistem într-o singură țară. Nu mai este cazul acum. În vestul țării, tehnologii militare sunt folosite pentru a ține minoritățile în lagăre de muncă pe celebra formulă a reeducării prin muncă. Militarizează mările, deschide baze în alte țări, lansează sateliți de spionaj pe bandă rulantă. Dacă mai invadează și Taiwanul, suntem gata de Al Treilea Război Mondial.

Antisemitismul este un fenomen particular european. Nu are rost să îl transpunem în alte contexte. Dar avem alte fenomene prezente. Minoritățiel din China au cel mai rău tratament de pe Terra. Adevărate campanii de curățare etnică au loc, deși sunt minorități semnificative care au populații mai mari ca multe state europene. Nu contează pentru Partidul Comunist Chinez. Mai avem problema disidenților politici, văzuți ca o amenințare la adresa regimului. Nu în ultimul rând, suspiciunea și hărțuirea minorităților religioase merită amintite. Se mai întâmplă să fie arestați din motive politice cetățeni aflați prin zonă. Alții dispar. Mai sunt și altele. Sistemul de justiție este o mare mașinărie de execuții.

De ce să nu spunem adevărul despre China este de ce să nu spunem că vorbim de un stat fascist.

China este o țară minunată, o bijuterie din multe puncte de vedere. Problema este, însă, promovarea unei societăți închise  în plan domestic, a unor model de regim totalitar care nu are niciun fundament comun cu democrația liberală în care s-a dezvoltat Occidentul, și, în plan global, atitudinea revizionistă și acțiunile în această direcție. Regimul politic de acolo, fără liberalizare, este o bombă cu ceas pentru întreaga planetă și o amenințare existențială pentru democrație. Dificil de înțeles de ce Partidul Comunist Chinez merge pe această cale.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *