De ce mi-aș dori să mă mint?

Aceasta este, pe scurt, premisa de la care am pornit în decizia pe care am luat-o de a nu copia, plagia ș.a.m.d. Consider că este o atitudine adecvată, dacă vrei să faci un lucru neîndoielnic, dacă îți dorești să rămâi cu ceva care să te ajute ulterior sau dacă vrei, pur și simplu, să dai un exemplu.

Mi-am format o serie de principii la care țin. Dacă până acum am dovedit că îmi respect promisiunile, ei, bine, nu copiez, iar „a copia” este un verb care te invită să te ascunzi în (pen)umbră și să fii o imitație, mai slabă sau mai bună.

Îmi doresc să trăiesc într-o societate care să te îndemne, de la cele mai mici vârste, să fii original. Un rol important aici îl identificăm prin educație. Te îndeamnă să copiezi sau să vii cu ceva nou? În momentul în care alegi să reproduci, nu numai că pleci cu un deficit de valoare, dar susții sau reiei un drum deja bătătorit. Ar fi bine, nu? Să știi că a fost cineva înaintea ta, să fii sigur că nu te vei găsi în fața unei prăpastii sau că șanțul format pe marginea cărării te protejează de viitură. Da, te poate proteja sau te poți trezi că este bătătorit până la un anumit drum, pe urmă trebuind să creezi. Cum ar fi fost dacă ai fi avut acea experiență de dinainte, dacă nu te-ai fi confruntat cu respectivele probleme atât de târziu și dacă ai fi învățat esențialul. Iar de la esențial, ajung la ideea de la care am plecat în scrierea acestui articol.

Publicam pe Facebook după ieșirea dintr-un examen și spuneam că „nu vreau și nu o să încerc niciodată să copiez”. Deși timpul ar putea părea un adevărat adversar în acumularea de cunoștințe, consider că aceasta este deja o percepție greșită.

Am căutat în ultimii ani să mă informez, să fac legăturile necesare între ceea ce am descoperit și să am cunoștințele de bază. Acesta și motivul pentru care pot afirma că reușesc cu succes să fac față mai multor situații și, mai ales, să fac totul combinând utilul cu plăcutul. Până acum, mi s-a demonstrat că o să mă mai întâlnesc cu ceea ce am neglijat sau am sprijinit în trecut. Cunoscând aceste aspecte, mi-am stabilit o serie de obiective realizabile. Da, mă gândesc de două ori din când în când și mi se confirmă deja decizia luată prin intermediul primului gând :)

Pornind de la acest aspect, copiatul nu mă poate ajuta în niciun caz. Subiectele de bază au grad de dificultate acceptabil pentru a promova, ceea ce înseamnă că, rezolvându-le îți asumi că ai trecut prin ele. Acesta este și unul dintre motivele pentru care susțin dificultatea din 2011 a examenului de bacalaureat, de exemplu. De asemenea, copiatul creează așteptări false. Dacă eu îmi doresc să îmi setez obiective realizabile, cum aș putea să plec de la un prezent fals? Vedem această circularitate.

Cred în cooperare și în competiție în același timp și am observat că niciuna nu presupune împărtășitul unor informații pentru a fi pe linia de plutire celui din spatele tău sau privirea aruncată în față. Examinarea reprezintă acel proces prin care descoperi la ce nivel te afli. Nu este nicio rușine să pici sau să iei o notă proastă. Întotdeauna există a doua șansă, însă mentalitatea aceasta prin care ți se inoculează ideea că trebuie să faci orice să obții rezultatul visat mă sperie. De la vis la realitatea sunt anumite trepte care pot fi parcurse, mai repede sau mai încet.

Un alt motiv pentru care nu copiez este că nu îmi doresc ca peste o sută de ani să dau un exemplu negativ celor mai mici ca mine, lăudându-mă cu mijloacele inovative prin care mă mințeam. Cred cu tărie în nevoia unor evaluări corecte prin care să îți vezi punctele slabe și cele forte, cred cu tărie că societatea românească ar fi fost mult mai departe dacă această idee ar fi fost propagată mai devreme. Din păcate, nu o face nimeni. Din contră, vedem o abundență de diplome nejustificate, de prim-plagiatori și specialiști în orice. În realitate, România suferă și nimeni nu poate contraargumenta situația de fapt.

În gimnaziu și în liceu nu m-am confruntat cu copiatul. Mai mult, dădeam încă de atunci sursele de unde îmi luam informațiile (pentru că văd că și în lucrările academice de la facultate acest obicei este evitat). Cred că a contat foarte mult mediul în care am crescut, în care am învățat să apreciez fiecare efort depus. În spatele originalității se ascunde un efort. În spatele lucrării de zece se ascunde un efort pe care s-ar putea să nu îl bănuiești, dar la care să aspiri. Din punctul meu de vedere, este o dovadă de respect comportamentul care nu promovează furtul intelectual sau copiatul. Din perspectiva consultării, care ar putea fi adusă de unele persoane ca un contraargument, revin la ideea de evaluare. Avem nevoie de o evaluare corectă.

În privința facultății, situația este mult mai simplă. Nimeni nu te obligă să o faci, la fel cum nimeni nu te obligă să iei nota zece. Poți să te descurci fără ea. Tu alegi dacă te vei forma. Ascunzându-te între minciuni, s-ar putea să ai parte de un bine pe termen scurt, dar care să fie un dezastru în realitate. Mai auzeam pe cineva spunând că „trebuie să copiem, căci nici Bill Gates nu a terminat facultate”. Înțeleg dorința de a taxa sistemul pentru dezavantajele pe care le are, dar Bill Gates și mulți alții au inovat. Și-au întrerupt studiile pentru a se dedica unui proiect, iar pentru asta trebuie să înțelegem sensul ascuns din „a se dedica”.

Succes!

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

2 Replies to “De ce mi-aș dori să mă mint?”

  1. Cred ca sunt putin cam defecti aia de compara parasirea facultatii in cazul lui Bill Gates si copiatul. N-au niciun sens, ba dimpotriva! Bill Gates s-a lasat de studii pentru a crea, pentru a face ceva nou, pentru a fi original, pentru a-si pune in aplicare ideile. Ideile sale, nu ale altora.

Comments are closed.