Cum să deturnezi un partid. Lupta USR cu libertatea

Notă: Acest articol poate fi descris, după reacțiile de pe Facebook la o primă postare despre lovitura anti-democratică din USR, ca fiind „răuvoitor”, „manipulator”, „propagandistic”, scris de un „incapabil intelectual” care „nu înțelege niște concepte de bază”. Altfel spus, este o critică experimentelor deliberative așa-zise democrate promovate de USR în chestiunea poziționării în raport cu referendumul privind inițiativa de modificare a Constituției lansată de Coaliția pentru Familie. 

În 1903, la cel de-al doilea congres al Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), facțiunea lui Lenin a ieșit în minoritate în discuția despre politica de cadre a partidului. Julius Martov, oponentul său, dorea o organizație mai deschisă, cu mai multe cadre, cu o politică mai relaxată în privința adeziunii, în timp ce Lenin propunea o aripă dură și loială de revoluționari comuniști. Chiar dacă a fost în minoritate în decizia privind politica de cadre, facțiunea lui Lenin și-a arogat titlul de bolșevici, ceea ce înseamnă aparținând majorității. După câțiva ani și alte încercări eșuate ale bolșevicilor de a prelua puterea, cele două facțiuni s-au separat.

Discuția despre politica de cadre a USR-ului a ajuns să dicteze inclusiv dezbaterea despre poziționarea partidului în chesiunea referendumului. Adept al unei poziții mai liberale în privința diversității opțiunilor membrilor, fostul președinte fondator al USR, Nicușor Dan, spune că nu va reveni într-un partid se poziționează altfel decât promisese în campania electorală. Fostul președinte USR lasă să se înțeleagă că partidul își trădează alegătorii prin poziționarea în situația referendumului. Dar ce s-a întâmplat?

După forțarea demisiei lui Nicușor Dan, USR a făcut un referendum intern în care au fost întrebați membrii despre poziția în privința referendumului inițiat de Coaliția pentru Familie. Membrii au votat dacă partidul ar trebui să se poziționeze și ce poziție ar trebui să aibă. Ironic, prin referendum în interiorul partidului s-au poziționat împotriva referendumului rezultat din inițiativa populară a Coaliției pentru Familie.

Cei 1829 de membri ai USR au avut următoarele două întrebări:

  1. Sustineți ca USR să aibă o poziție ca partid pe tema referendumului Coaliției pentru Familie? – 766 de voturi „da”, 682 de voturi „nu”;
  2. Cum trebui să se poziționeze USR ca partid pe tema referendumului Coaliției pentru Familie? – 184 de voturi „pro”, 864 de voturi „contra”.

Lăsând la o parte faptul că nu știm care va fi întrebarea care va fi aprobată de Parlamentul României, căci inițiativa se află în acest for acum, după ce Curtea Constituțională a remarcat constituționalitatea inițiativei, procentele care rezultă din acest rezultate sunt uimitoare. Minoritarii zic că sunt majoritari. Și lăsam la o parte și că au început campania pe această temă înainte de campania pentru referendum.

Mai mulți deputați și simpatizanți ai formațiunii politice au ieșit cu două mesaje, anume că 52% dintre membri au votat pentru poziționare și că 82% au votat împotriva referendumului.

Ceea ce văd mai sus este o joacă cu numere în încercarea de a păcăli publicul, luând în considerare doar voturile exprimate. De remarcat că nu a existat o modalitate de abținere, forțând membrii cu poziții care nu pot fi rezumate într-o propoziție să nu voteze.

În realitate, doar 42% dintre membrii USR susține o poziție ca partid pe tema referendumului și doar 47% dintre membrii celui de-al treilea partid susțin față de tema referendumului. Deci o minoritate a deturnat poziția partidului. Făcând legătura cu exemplul istoric, cei mai puțin spun că sunt cei mai mulți.

A doua parte e mai simplă. Minoritarii deveniți majoritari din USR s-au poziționat contra temei referendumului. Cum nu știm tema referendumul, căci e treaba Parlamentului să decidă cum va arăta pe buletinul de vot, e vorba de o poziționare împotriva exprimării voinței prin referendum.

Constituția României spune clar încă din al doilea articol că „suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”, precum și că „niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.

Asta înseamnă că un grup precum Parlamentul nu se poate substitui unui referendum care respectă prevederile revizuirii Constituției, cum este cazul inițiativei Coaliției pentru Familie. Referendumul este o instituție încadrată constituțional, fără posibilitatea de a fi limitat, așa cum încercă unii prin poziționarea contra „temei referendumului”.

Trecând de Curtea Constituțională, referendumul trebuie să aibă loc, indiferent de opțiunile personale ale membrilor legislativului. Într-adevăr, Camera Deputaților și Senatul adoptă propunerea de revizuire, însă Parlamentul nu are legitimitatea de a respinge inițiativa de reviziure, poporul fiind cel care spune „da” sau „nu” prin referendum acestei inițiative, așa cum a fost adoptată de Parlament prin proiectul de revizuire.

Dacă Parlamentul ar spune „nu” temei referendumului, așa cum spune „minoritatea majoritară” din USR, o garanție a suverantății poporului ar fi eliminată din peisajul instituțional. Mai mult, exprimarea dreptului la vot și manifestarea libertății de exprimare sunt obstrucționate.

Este falsă ideea că cetățenii se pot exprima prin intermediul aleșilor lor, la vot din patru în patru ani, atât timp cât mandatul reprezentativ al acestora este unul exercitat în nume propriu, nu unul imperativ.

Nu poți spune că cetățenii se pot exprima pe teme privind suveranitatea națională prin alegerea unor parlamentari din patru în patru ani, parlamentari care nu sunt constrânși nici măcar de platforma prin care au câștigat alegerile. Nici măcar voința politică a grupurilor reprezentate în Parlament nu este echivalentă cu voința poporului, dar intrăm în lunga discuție despre deficitul democratic (ghinion, cum ar spune unii, că nu există legătura între parlamentar și circumscripție, între parlamentar și partid, între parlament și parlamentari sau între parlamentar și electorat; de exemplu, aproape douăzeci de state din SUA permit rechemarea aleșilor din forurile legislative).

Capturarea inițiativelor privind exprimarea suveranității naționale de către o nomenclatură care impune subiectele care pot fi supuse votului popular, lipsită de răspundere publică, este un exemplu profund anti-democratic.

Cam aici se află democrația salvatorilor României, probabil de a încercarea salvarea României de votul românilor, chiar și în contextul în care votul în care rezultatul referendumului nu va fi unul imperativ. Sunt sigur că oamenii vor vota în cunoștință de cauză când vor merge la vot pentru a se exprima în privința temei referendumului.

politica
sursa imagine: politics / Shutterstock.com

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *