Cum revenim la libertate?

În prezent, nu putem vorbi de existența „libertății”, căci suntem într-o efectivă dictatură medicală (nu neapărat din cauza medicilor, după cum nenumărate exemple de țări care au trecut prin pandemie și fără tratamentele degrandate aplicate robotic în România). Cântăreții regimului pot oricât să îi discrediteze pe cei care nu sunt de acord cu restricțiile actuale sau să îi demonizeze pe cei ajunși la disparare, căci nu vor putea niciodată să șteargă cu buretele realitatea, adevărul. Iar adevărul este că măsurile aplicate în România sunt disproporționate, unele de-a dreptul aberante, că suntem într-o stare de excepție de mai bine de un an, că nu ai voie să ieși la aer fără declarație pe proprie răspundere și în timpul în care este liber pe afară, că ești obligat să îți afectezi starea de sănătate fizică și psihică cu măști reale și virtuale. Culmea e că tinerii frumoși și liberi, bravi susținători ai PNL-USRPLUS (nu că ar fi o problemă, e opțiunea lor) dovedesc o importantă lipsă de discernământ când fac comparațiile cu măsurile din alte state. În momentul acesta, în lockdown-ul francez, tot ai mai multă libertate față de starea de alertă din România prelungită din lună în lună de multe luni. Iar repetarea papagalicește a unor lozinci nu rezolvă nimic. Din contră.

Cei care trec prin cursurile de filosofie și științe politice, ajungă să facă diferența, amintită de mai mulți autori, între libertatea de a face ceva și libertatea față de ceva. În goana libertății față de COVID-19, am renunțat la libertatea de a face orice, inclusiv de a trăi. Nimeni nu va evalua prea curând impactul lockdown-urilor la adresa sănătății oamenilor și nimeni nu va plăti pentru mortalitatea exagerată de la ATI-urile din România. Practic, românii nu au nicio libertate și nici nu o vor vedea prea curând înapoi.

Valul crizei economice abia începe, iar măsurile luate până acum de guvernanți se înscriu în categoria revenirii la neo-iobăgie. România a coborât pe locul 124 în lume în privința sprijinul direct acordat de la buget firmelor și populației la finalul lunii decembrie. Greu de crezut că sunt îmbunătățiri de acolo până în prezent, ținând cont de măsurile luate specific împotriva antreprenoriatului local. Finanțăm cu miliarde multinaționale, firme la care lucrează amicii guvernanților, ținem mall-urile deschise, dar închidem și punem piedici coloanei vertebrale a economiei: IMM-urile. Iar fără IMM-uri nu există nici libertate economică și politică. Toată lumea avertizează asupra valului de firme insolvente cu venirea crizei, iar acoliții prim-ministrului se laudă cu creșterea economică prognozată. Mai întreabă cineva pentru cine va fi această creștere și în buzunarele cui va merge? Nu, căci la lecțiile de gândire critică în șabloane nu înveți așa ceva. Un singur stat din UE este sub România, Danermarca, dar comparația este inutilă căci vorbim de unul dintre statele în topul dezvoltării sistemelor de protecție socială. Practic, în Danemarca e business-as-usual. RD Congo, Gambia sau Togo pun mai multă atenție pe sprijinul direct. La fel și Rusia, Afghanistan și Ucraina. În top, sunt Regiunea Administrativă Special Macao din China, Noua Zeelandă, Micronezia, Statele Unite, Marea Britanie, Singapore, Australia, Japonia, Canada, Timorul de Est, Hong Kong, Germania, Grecia, Lesotho. Bulgaria și Ungaria sunt 30-40 de poziții mai sus față de România. Polonia cu o sută de poziții mai sus.

Cine crede că redresarea economică se poate face mimând reforme, înțelegându-le prost asemenea ministrului Justiției sau lucrând cu spor pentru protejarea unor interese economice restrânse de la vârf, nu are dreptate. Va fi libertate pentru cei puțin și neo-iobăgie pentru restul. Zvonistica spune că s-ar pregăti mărirea TVA-ului, deci o nouă taxă pentru reducerea puterii de cumpărare a cetățenilor, a tuturor cetățenilor, pe lângă impactul devastator al inflației, unei scheme de kurzarbeit deficitare, reducerilor de venituri de diferite feluri. Este exact ce nu recomandă mai nimeni pe plan internațional, dar lucrurile trebuie făcute la fel de prost ca la ultima criză. Rezultatele sunt predictibile: vor pleca și mai mulți oameni din țară, pe lângă cei care au venit acasă cu ocazia pandemiei. Altă opțiune nu este când guvernanții trăiesc pe alte planete, unele în care se bucură de libertatea de a nu purta mască și de a fi amendat la comandă în timp ce pe toată planetă se lăsa cu demisii. În afara civilizației, întrebarea cum revenim la libertate s-ar putea să fie un pariu prea riscant.

P.S.: Unii spun că civilizația se măsoară în funcție de gradul de libertate și dezvoltare. Ghinion.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *