Cum ne mințim în pregătirea alegerilor europarlamentare

Cum ne mințim în pregătirea alegerilor europarlamentare

Neavând un cod electoral, fiecare tip de alegeri din România se desfășoară conform unor legi specifice. Așa se face că, dacă va fi convocat vreun referendum pe vreun subiect în ziua alegerilor europarlamentare, vor fi dificil de împăcat aspecte logistice, financiare și electorale divergente. De exemplu, nu se știe la acest moment dacă în cazul unui referendum convocat simultan cu alegerile europarlamentare vor fi secții de votare diferite.

Alegerile pentru membrii Parlamentul European funcționează în baza Legii 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, modificată, completată și republicată. Este o lege acceptabilă, dar are câteva probleme în esență nedemocratice. De exemplu, „un alegător poate susține un singur/o singură partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale sau candidat independent”, ceea ce este o barieră în calea competiției electorale și pluralismului politic. Mai mult, cei ce doresc să intre în competiția electorală au parte de cerințe restrictive și neadaptate la realitate în privința numărului de susținători care trebuie înaintat pentru a fi propusă o listă de candidați pentru competiția electorală: minim 200.000 de susținători pentru listele propuse de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice sau alianțele electorale, minim 100.000 pentru candidații independenți din România sau alt stat membru UE.

Așa se face că înscrierea în competiția electorală ar trebui să furnizeze o imagine aproximativă a capacității partidelor de a obține susținători și ar putea să reprezinte un indicator privind prezența la vot. Desigur, cetățenii pot susține un partid și doar pentru a participa în alegere, fără participa la vot sau a vota un anumit actor politic. Dar revin la ideea anterioară, căci numărul de semnături depuse ne poate oferi o imagine despre capacitatea de mobilizare a competitorilor electorali și despre potențiala prezență la urne (mergând mai departe, am putea spune că, din cauza acestei legi cu defecte prin care un alegător poate semna pentru o singură listă, am putea anticipa și un oarecare rezultat.

Nu voi intra în subiectul modului în care au fost obținute semnăturile de susținere, căci există diferite căi de mobilizare a susținătorilor, dacă plecăm de la premisa că au fost strânse cu bună credință (ceea ce aduce câteva semne de întrebare, ținând cont de prezența la vot obișnuită pentru alegerile europarlamentare, viitoarele rezultate, vizibilitatea strângerii de semnături și numărul de semnături depuse).

Din presă și de pe rețele sociale, putem vedea cu aproximație la acest moment cu câți susținători s-au prezentat formațiunile politice și candidații independenți pe listele de susținere. Sunt date disponibile public, enunțate de competitorii electorali și nu includ anunțurile făcute în ultima zi, 28 martie 2019. Astfel, am realizat un tabel în care am centralizat informațiile găsite până pe 27 martie 2019 inclusiv. Unde am folosit steluța, acolo este un semn pentru a marca că am folosit informații preliminare identificate pe rețelel sociale.

  Nume   Număr Sursă
1 Alianța 2020 USR PLUS USR-PLUS 520.000 Digi 24, Agerpres
2 Alianța Electorală Alternativa Dreaptă AD 179.000* Facebook
3 Alianța Liberalilor și Democraților ALDE 400.000 Radio România Actualități
4 Candidatul independent George Simion George Simion 91.000* Facebook
5 Partidul Mișcarea Populară PMP 419.000 Bursa
6 Partidul Național Liberal PNL 1.400.000 HotNews
7 Partidul Pro România Pro Romania 500.000 stiripesurse.ro
8 Partidul Social Democrat PSD 1.300.000 Libertatea
9 Uniunea Democrată a Maghiarilor din România UDMR 313.966 B1.ro
10 Uniunea Națională pentru Progresul României UNPR 327.890 Jurnalul

Adunând numărul de semnături de la acești zece competitori obținem aproximativ 5,5 milioane de susținători (plecând de la premisa neverificată a semnăturilor unice). Câteva comentarii:

  • Încă două partide mai au membri în Biroul Electoral Central, vor avea membri în secțiile de votare: PPU și Prodemo, plecând de la faptul că au membri în Parlamentul European (aleși pe alte liste în 2014). Ambele cazuri ridică probleme în privința apartenenței acestora la acest moment în BEC și în secția de votare. Eurodeputatul de la Prodemo și-a înregistrat între timp propriul partid, iar cel de la PPU candidează o listă deja înscrisă, deci nu mai e membru. Se vor înscrie în competiția electorală? Vedem în câteva zile.
  • Sunt mai multe partide/alianțe/candidați independenți care și-au înregistrat deja însemnele electorale, fiind șanse ca acestea să își depună candidatura sau cel puțin au intenția asta, despre care nu am găsit informații privind stadiul semnăturilor: Alianța Națională a Agricultorilor (ANA), Alianța Electorală Dreapta Liberală (DL) și alții. Rămâne de văzut câți vor fi candidați.
  • La alegerile din 2014, au fost 23 de competitori. Dintre aceștia, șaisprezece nu au strâns ca voturi echivalentul numărului de votanți, iar șaptesprezece au fost sub pragul necesar pentru a intra în Parlamentul European. A fost și cazul unui partid care a obținut sub 10.000 de voturi, deși a depus peste 200.000 de semnături. În total, au fost 5.566.783 de voturi valid exprimate, aproape de numărul de semnături identificat în această seară ca fiind depuse deja.  5,9 milioane de oameni au fost la vot (32%).
  • La alegerile din 2009, doar șase competitori au avut peste 200.000 de voturi. Aproximativ cinci milioane de oameni au fost la vot (27%), dintre care 4,8 milioane au avut voturi valabil exprimate.
  • La alegerile din 2007, unde prezența a fost de 29%, desfășurate concomitent cu un referendum convocat de președintele de la acea vreme, Traian Băsescu, privind votul uninominal, au fost aproximativ 5,1 de milioane de voturi valide dintr-un total de 5,37 de miliaone de voturi. Au fost și atunci suficienți competitori aflați sub numărul de semnături.

Marea minciună pre-electorală este evidentă, având în acest moment preliminar mai mulți semnatari unici ca votanți în alegerile precedente ale alegerilor pentru Parlamentul European. Soluția pentru a ieși din această minciună este simplă: respectarea legii sau modificarea legii și respectarea ei. Dar pentru acest lucru este nevoie de voință politică, de acțiune administrativă și de ascultarea specialiștilor în domeniul electoral.

Mai sunt și alte minciuni electorale cu care trăim, cea cu prezența la vot fiind în top, dar e un alt subiect. Iar prezența la vot va fi, după estimările personale pe baza datelor pe care le am la dispoziție, sub numărul de semnături deja depuse. De altfel, nici precedentele alegeri naționale nu ajută: 20% la referendumul din 2018 și 39% la alegerile parlamentare din 2016 (aproximativ 7,2 milioane de alegători).

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *