Cum am făcut 4h până la aeroport

Nemulțumiri de București. Cum am făcut 4h până la aeroport

Într-o duminică  după-amiază a trebuit să ajung până la Aeroportul Henri Coandă Otopeni, trecând mai întâi pe la Gara de Nord.

Folosesc transportul în comun, deci soluțiile oferite sunt liniile STB (noua denumire a RATB), Metrorex, diferite linii de transport în comun, formule de ride-sharing și taxi.

De pe site-ul aeroportului, am aflat că linia de tren care ar fi trebuit să conecteze de fapt gara centrală de aeroport este o linie de autobuz, 780, care, la amiază, circulă și la perioade de timp de o oră.

Am văzut deja plecat, deci nicio șansă să îl mai prind, după care m-am dus în stația de așteptare greșită pentru a aștepta următorul tren.

Când ești din Gara de Nord nu este deloc clar de unde pleacă autobuzul spre aeroport. Sunt două probleme principale:

1. Nu știi direcția pentru care este sunt amenajate stațiile, iar dacă ai greșit poziționarea este prea târziu pentru a aștepta să vină autobuzul să vezi ce scrie pe afișajul electronic, dacă scrie.

2. Nu există nicio modalitate de a vedea în timp real cât mai ai de așteptat, Bucureștiul fiind subdezvoltat în privința transportului public.

Văzând că mai am de așteptat o oră, am luat un alt autobuz cu gândul să ajung la o conexiune spre 783 (circulă din centrul orașului spre aeroport). Mi-am distras atenția de la ceea ce se întâmplă în jurul meu și m-am luat după afișajul electronic din autobuz. Așa am coborât unde nu trebuia.

În fine, am ajuns la metrou și m-am dus la Piața Victoriei pentru 783. După mai bine de 30 de minute, în afara graficului de pe site și din stație, a trecut primul autobuz, foarte plin, ușile s-au închis după ce au coborât câteva persoane care încercau să intre.

Am așteptat al doilea autobuz, a venit după vreo 20 de minute și m-am urcat. Am ajuns la final la destinație, dar după peripeții.  Au fost și încurcători proprii, dar nu numai.

De șase ani, nu există nu am văzut nicio îmbunătățire a transportului public din București, poate chiar degradare, uzură și mai multă nerespectare a graficului deplasărilor.

Nu există nicio competiție între transportul public și folosirea automobilelor personale când e vorba de găsirea soluției adecvate pentru ceea ce ar fi binele comune, însă nu se va putea îmbunătăți nimic pe partea de transport și circulație până când nu se îmbunătățește transportul public, pornind cu infrastructura și unitățile folosite în trafic. Traseele actuale și numărul de mașini folosite sunt valabile pentru ceea ce era în 2000, nu pentru 2018, iar încercările de oferire a unor vouchere pentru îngreunarea traficului (povestea cu ride-sharing-ul amintită de Primăria Capitalei pentru care nu există niciun fundament sau studiu de impact) sunt cel mult amuzante.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *