COVID-19 ca test de reziliență

COVID-19 ca test de reziliență

Citeam ultima informare a Departamentului pentru Situații de Urgență privind situația infectărilor cu SARS-COV-2 (11 iulie, ora 13.00). În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 24 de decese și 698 de cazuri de îmbolnăvire. Despre cei îmbolnăviți, vom avea o imagine mai bună în câteva săptămâni, căci acesta este specificul virusul – o perioadă de incubare de 5-6 zile care poate ajunge la 14 zile, fără a include excepțiile. 239 de pacienți sunt la terapie intensivă cu COVID-19. România a trecut prin martie, aprilie și mai cu un număr relativ mic de victime, cu un efort exemplare depus de autoritări pentru limitarea răspândirii bolilor, dar și cu multe greșeli de comunicare și de planificare a politicilor de reacție la COVID-19. Măsurile draconice au compensat riscurile COVID-19, dar au creat mai multe probleme, în principal din cauza caracterului non-cooperativ al decizie publice și prezenței altor interese la mijloc.

Acum vedem că că ajungem la o medie a ultemelor zile de peste 600 de persoane infectate, ceea ce ridică probleme asupra capacității de face față. Practic, acum începe primul val în România. În trei luni, am avut aproximativ o mie de decese. Deja acum crește cu 20-30 de persoane în fiecare zi, persoane care în afara COVID-19 ar mai fi trăit în medie cel puțin zece ani conform unor analize științifice internaționale. Testul de responsibilitate colectivă este picat. Faptul că avem această creștere fără schimbări semnificative în metodologia de monitorizare și urmărire este dovada. Problema este că revin riscurile pentru care s-au luat măsurile stricte în prima parte: suprataxarea sistemului medical, răspândirea comunitară a virusului, creșterea numărului de decese. La sfârșitul lunii iunie, doar două state membre aveau o creștere a incidenței deceselor – România și Bulgaria, din care România avea creșterea mai mare.

Urmează testul de reziliență. Este un test de reziliență sanitară, socială, economică, psihologică.

Încep cu reziliența socială. COVID-19 arată cât de multă solidaritate socială există în România. Acesta merge de la sprijinul acordat persoanelor vulnerabile, indiferent de natura lor, la manifestarea responsabilității individuale în raport cu cei de lângă noi. Faptul că ești o bombă biologică (a)simptomatică nu îți dă dreptul să îi infectezi liber pe cei de lângă tine, persoane pe care le poți trimite, pe de o parte, pe lumea cealaltă, pe de altă parte, le poți lăsa cu niște sechele semnificative pentru întreaga viață. Respectăm, așadar, regulile de igienă, de distanțare fizică și alte reguli de prevenție. În același timp, luăm măsurile necesare atunci când îi ajutăm pe cei de lângă noi, de la vecina de la etajul șase la bunicul părăsit aflat la trei kilometri de drum. Includ aici și pregătirea adecvată pentru începerea școlilor în toamnă. Costurile lipsei de la școală încă un semestru, așa imperfectă cum este, se ridică la câteva zeci de miliarde de euro pe termen mediu și la un viitor precar pentru cei mai mulți școlari.

Despre reziliența sanitară s-a scris destul de mult. Știm problemele. Avem nevoie de un sistem de sănătate publică care să facă față numărului de pacienți. Agravarea situației nu face decât să împiedice și mai mult adaptarea spitalelor la o situație în care trebuie să îi ajute și pe cei cu COVID-19 și pe cei fără COVID-19, care suferă suplimentar și degeaba în această perioadă. Șase luni mai târziu secțiile încă nu sunt separate în cele mai multe cazuri, iar directorii din spitale încă nu citesc și aplică metodologiile pregătite și transmise de Ministerul Sănătății. Autoritățile au obligația de a îmbunități cadrul de monitorizare a situației epidemiologice , de a detecta mai rapid riscul de transmisiune și de a interveni adecvat pentru a reduce riscul COVID-19. Strategia de testare trebuie îmbunătățită și trebuie liberalizat accesul la teste. Cetățenii trebuie să își asume responsabilitatea auto-izolării atunci când e cazul și, în același timp, autoritățile să își îmbunătățească mecanismele de izolare și carantinare. Cei care au scris prostia de lege transmisă Parlamentului acum câteva zile ar trebui să își dea demisia sau să se ocupe de ceea ce știu să facă, ținând cont de analfabetismul sanitar, legal și politic înscris acolo.

Reziliența economică va fi cea mai mare provocare, mai ales într-una din cele mai inegale țări din Uniunea Europeană, în care o criză economică provoacă disperare de cele mai multe ori. Am văzut traumenele anilor 90, am văzut efectele crizei economice și financiare din 2008, vom vedea acum efectele crizei pandemice și economice din 2020. Este momentul să vedem dacă am învățat ceva din celelalte. Primii care trebuie să vadă dacă au învățat ceva sunt cei care pregătesc măsurile de politică publică și care iau deciziile. Dar ține și de fiecare dintre noi, de la restructurarea modelului de afaceri pe care îl avem pentru IMM-uri la regândirea economiei familiei. Vorbim și de multe locuri de muncă lipsă, vorbim de salarii foarte mici, de milioane de pensii de 700 de lei. Sunt decizii criminale să obligi persoanele care nu au venituri adecvate să cumpere măști. Vedem cum în România discuția în ultimele luni a fost între a cumpăra pâine sau măști. În acest context, este țara care este dată exemplu pe plan global de fraude în achizițiile sanitare în această perioadă, cu adaosuri comerciale de zeci de milioane de euro și deturnarea procedurilor. Realitatea este că mai mulți oameni vor merge flămânzi la culcare în această criză și după criză decât înainte. Am dat exemplul alimentației, dar sunt și alte probleme – costurile accesului la sănătate, la educație, la apă, la gaze și lista poate continua. Iar populismul în acest context este o dovadă supremă de iresponsabilitate și calea spre africanizarea României din punct de vedere economic și social. Nimic nu a fost de mai mare prost gust în presă decât să citesc certurile dintre Ministrul Sănătății și Primăria Capitalei pe tema testelor și între PNL, PSD și USR pe teme ce țin de COVID-19. Despre partide altă dată, căci și-au uitat misiunea publică. Oameni buni, în plină pandemie aveți sute de milioane de euro de la bugetul de stat, iar tot ce faceți este să îi irosiți pe panouri pre-electorale și reclame pe Facebook? În timpul pandemiei, principalele partide politice au cheltuit pe Facebook zeci de milioane de lei noi.

Reziliență psihologică. Până acum am stat destul de bine, chiar dacă ne afectează pe toți. Poate capacitatea de adaptare la condiții amare a românului a jucat un rol aici. În plus, întotdeauna poate fi mai rău. Dar nu știu cât va mai fi posibilă această abordare, când va veni iarna și milioane de oameni vor fi economiile la pământ, iar multe lanțuri de aprovizionare vor fi afectate. Și să nu uităm cazurile de o violență absurdă din timpul carantinării.

COVID-19 este un test de reziliență. Nu știu dacă va fi trecut sau nu de România.

imagine: Pixabay.com

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.