Copii fără etichete? Este posibil acest vis?

Din 1999 până în prezent, populația Terrei a crescut cu un miliard. Bănuiesc că v-ați dat seama că acest miliard este reprezentat, în acest moment, de copii. Unii trăiesc bine, dar majoritatea groaznic. Eu am beneficiat de o serie de avantaje, dar sunt sute de milioane, la nivel mondial, care suferă.

Revenind la România, Salvați Copii România desfășoară campania „Copii fără etichete”, ce are ca scop lupta împotriva violenței împotriva copiilor. Ce se dorește prin asta? Campania urmărește conștientizarea violenței împotriva copiilor din societatea românească, generarea unei schimbări de atitudine față de această violență, precum și generarea unei schimbări de paradigmă în educația copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu metode educaționale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunțarea la indiferență și acceptare față de violența împotriva copiilor.

Scopul este nobil, problema fiind, din punctul meu de vedere, implementarea acestuia într-un mod eficient. Citind comunicatul de presă, am apreciat direcțiile urmărite, însă consider platformele de pe Facebook, conferințele, clipurile video și manualele de parenting o pierdere de vreme.

Și acum de ce? Etichetele din copilărie prind viață în adulți. Cei care exercită violență împotriva copiilor sunt, dragilor, cei care au suferit în trecut de pe partea asta. Realitatea este, de asemenea, că o mare parte din ei nu au avut parte de educație sau a fost insuficientă și prost prezentată. Aceștia nu au au avut cum să renunța la stereotipuri și prejudecăți și s-au transformat în promotori (destul de practici) ai violenței împotriva copiilor.

Ca să îmi expun părerea, consider că cea mai eficientă măsură inclusă în programul celor de la Salvați Copiii România este lobby-ul pe lângă Ministerul Educației, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pentru schimbarea politicilor de protejare a copilului. Și pentru asta este nevoie de petiții, marșuri și de o voce puternică. Fără acestea, nu se poate. Un pas a fost făcut, văzând implicarea în campanie a reprezentanților guvernamentali.

În România anului 2013, 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor, iar corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului; 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.

Succes! Nu uitați, dragi cititori, etichetele nasc monștri, iar copii fără etichete se fac oameni mari, cu accent pe oameni. Voi mai reveni pe acest subiect.

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

One Reply to “Copii fără etichete? Este posibil acest vis?”

Comments are closed.