Despre libertate și responsabilitate. Cazul Charlie Hebdo

Despre libertate, responsabilitate și religie

Temele religioase sunt printre cele mai sensibile pentru că afectează credințele pe care le au persoanele. De la început, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le spunem: crimele trebuie pedepsite, libertatea de exprimare trebuie protejată, la fel cum libertatea religioasă trebuie respectată, cuvintele și imaginile pot jigni mai profund decât armele uneori, dar asta nu înseamnă că răspunzi disproporționat.

Printre lucrurile utile învățate la orele de religie din ciclul primar și din gimnaziu se află limitele libertății. Atunci au auzit pentru prima dată de celebrul citat „libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”, alături de ceea ce înseamnă toleranța. Discuția s-a repetat, poate cel mai profund, în liceu, în cadrul orelor de filosofie. Vara trecută am citit pentru prima dată câteva eseuri despre libertate ale lui John Stuart Mill. Din nou, am ajuns la esența citatului de mai sus.

The only freedom which deserves the name, is that of pursuing our own good in our own way, so long as we do not attempt to deprive others of theirs, or impede their efforts to obtain it. (J.S. Mill)

Mai departe, trebuie să vorbim despre responsabilitate. Cine sunt vinovați pentru atentatul asupra săptămânalului satiric Charlie Hebdo și cine vor fi câștigătorii? Douăsprezece persoane au fost ucise într-un eveniment tragic. Este datoria societăților europene să se asigure că astfel de evenimente nu se vor mai repeta. Dar abordarea greșită este izolarea și intoleranța. Au mai încercat asta și au născut mișcările extremiste care s-au comportat totalitar secolul trecut. Intoleranța înseamnă ignoranță. Este cel mai simplu să generalizez, să creezi stereotipuri și să duci mai departe o propagandă care divide societățile. Nu există nicio ciocnire a civilizațiilor dacă nu vreți să existe. Cele trei mari religii abrahamice (creștinismul, iudaismul, islamul) sunt perfect compatibile cu democrația, ceea ce nu este compatibil cu valorile democratice este fundamentalismul religios, un fenomen care se manifestă mai mult sau mai puțin în diferite zone ale globului.

world
sursa imagine: paper figures forming world map|Shutterstock

Vinovați, pierzători, câștigători

Cine sunt vinovații?

  1. Fundamentaliștii care au regizat atacul. Nu poți răspunde unor creioane cu mitraliere, indiferent de situație. Dreptul la viață este deasupra oricăror forme de manifestare. Prin urmare, cei vinovați trebuie condamnați în funcție de legislația în vigoare, pedepsiți corect și echitabil (fair). Este inacceptabil ca un spațiu consacrat de libertatea de exprimare să fie soldat cu fatalități cauzate de exprimare.
  2. Publicația Charlie Hebdo. Comportamentul iresponsabil, extremist și populist promovat de această revistă a rămas nesancționat în trecutul recent. Laicizare nu înseamnă provocare. Charlie Hebdo a provocat de-a lungul timpului majoritatea religiilor importante. Meritau acest sfârșit? Sigur nu. Și repet asta pentru că nu vreau să fiu citit pe verticală.
  3. Autoritățile franceze. Un spațiu public laic nu este neutru. Mai mult, ar trebui să se asigure că drepturile fundamentale ale omului sunt respectate. Știi că ceva nu este în regulă când oamenii votează programe politice intolerante.

Cine câștigă din acest eveniment?

  1. Propagandiștii.
  2. Mișcările extremiste, fundamentaliste și cele populiste.

Cine sunt pierzătorii?

  1. Victimele atentatului terorist.
  2. Oamenii ușor manipulabili.
  3. Democrația europeană.
  4. Islamul.

S-ar putea să mai fie și alte părți implicate, însă am vrut să le subliniez pe acestea pentru a face câteva diferențe, zic eu vizibile: islam nu înseamnă fundamentalism, nu există religii bune și religii rele, valorile democratice vor suferi cel mai mult.

Despre promovarea intoleranței și a extremismului…

Am spus cine sunt cei care câștigă, în mare. Extrema dreaptă (ura față de străini) și extrema stângă (ura față de religie) se vor bucura după acest eveniment. Cei cu conștiințele slabe vor cădea imediat pradă mesajelor care nu îndeamnă la toleranță, la echitabil și corectitudine. Unii promovează aceste mesaje intenționat, alții accidental. Am deschis paginile câtorva ziare și bloguri. Am rămas dezamăgit de mesajele inconștiente (sau nu) transmise de formatorii de opinie. Trebuie să ne uităm la cauze și să identifică soluții. Nu îmi place deloc faptul că particularitățile parazitate (fundamentalismul, terorismul, jihadismul) sunt promovate ca general.

 

Haideți să promovăm soluțiile: educație, incluziune, cooperare, toleranță, mai mult efort de partea tuturor părților pentru combaterea terorismului și pentru promovarea cooperării părții moderate a religiilor. A trecut timpul în care religia instituționalizată este folosită ca instrument de propagandă a ideilor bolnave.

În final,

Opriți radicalizarea extremistă a societății europene!

P.S.1: Ca simple exemple, Consiliul Musulman Francez, Liga Arabă, Consiliul Europei, Parlamentul European, Casa Albă, Președinția României, Monarhia Marocană, Consiliul Cooperării din Golf, Regatul Arabiei Saudite au condamnat atacul. 

P.S.2:Întâmplarea face să fi discutat cu o cunoștință franceză despre impactul Charlie Hebdo acum câteva zile, într-o discuție despre limitele laicității.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

3 Replies to “Despre libertate și responsabilitate. Cazul Charlie Hebdo”

  1. Acest incident a confirmat faptul ca influenta mass mediei asupra populatiei si-a mai pierdut din intensitate, in ciuda promovarii unor mesaje subliminale pe toate canalele online si offline.

    Singurul erou este cetateanul francez care i-a rugat pe teroristi sa-l lase sa-si ia catelul din masina.

Comments are closed.