Câteva politici pro-demografice și problema se rezolvă de la sine

Câteva politici pro-demografice și problema se rezolvă de la sine

Acest blog post este o continuare a celui în care am propus să râdem de problema demografică a României. Acolo am arătat, printre altele, lipsa de logică în continuarea unor măsuri care să sprijine demografia din România, încremenirea în idei depășite și, desigur, faptul că decidenții fac greșeala să considere politicile sociale ca fiind politici pro-nataliste.

Există câteva țări pe planetă care au reușit să răstoarne un dezastru demografic. Este de urmărit și China în următoarele decenii, căci nu o duce prea bine din această perspectivă. La fel, Japonia. Printre exemplele de succes ale soluționării problemei demografice se află Franța, Irlanda și Singapore, dar și Israel. În ultimul timp se remarcă Ungaria și Polonia. Nu sunt singurele cazuri.

Numeroase țări s-au depopulat de-a lungul timpului datorită unor motive endogene sau exogene. Întrebarea principală este dacă înțelegem diferența dintre așteptările populației în materie de calitate a vieții și faptul că o criză demografică este o categorie distinctă. Ambele livrează rezultate pe termen lung, dincolo de orizontul electoral. Și este important de pus accentul pe faptul că este o categorie distinctă, deoarece cei care și-au întemeiat o familie în afara țării nu se vor întoarce în țară. O parte dintre ei vor veni, căci sunt și o serie de avantaje oferite de România. Încă se poate construi și dezvolta mult aici. De asemenea, este important de precizat că soluțiile ceaușiste nu vor rezolva mare lucru, chiar vor încuraja persoane să plece din țară.

Pentru problema migrației nu există o soluție până când lucrurile nu se repară aici. Măsurile repatriere au impact minim și, în general, contribuie la sprijinirea câtorva persoane. Ai nevoie de un orizont de timp de 5-10 ani pentru a vedea dacă măsurile luate pentru a readuce diaspora în țară au vreun efect. Partea cu spriijinirea antreprenoriatului în cei care se întorc în țară este un exemplu de măsură implementată fără vreun fundament dovedit. Avantajul este că poate fi testată datorită resurselor încă ieftine furnizate de Uniunea Europeană.

Însă soluțiile generale pentru criza demografică țin de ceea ce se numesc „politici pro-nataliste”. Desigur, ai și varianta acceptării altor cetățeni, pe modelul Germaniei, dar climatul social va fi puternic afectat în cazul în care vorbim de sute de mii de oameni strămutați pe teritoriul României. Este și ilegal și neconstituțional. Rămâne prima variantă. Iar aici imaginația este limita, căci sprijinirea familiei, măsuri pentru creșterea fertilității și încurajarea căsătoriei sunt în top. România beneciază încă de un climat social favorabil acestor idei și are și memoria traumelor unor exagerări cu măsuri tembele.

Vedem că se acționeze în direcția sprijinul pentru creșterea copilului, ceea ce este bine. Am văzut administrația Firea în București că a acționat concret, cu un exemplu de bună practică, în privința sprijinirii mamelor, dar și a fertilității.  Se tot vorbește de creșe, dar nu se amintește că doar jumătate din populația țării vor avea acces la ele, iar din această jumătate și mai puțini își vor permite să plătească costurile. Pe lângă beneficii și subvenții, măsurile fiscale sunt foarte utile. Sunt câteva în țară, însă destul de reduse. Nu știm cât valorează ca procent din PIB. Un sistem revizuit al impozitării pe venit în funcție de numărul de copii este util și destul de folosit. În România, încă avem o infrastructură recreațională solidă de stat, prin urmare există potențial de a încuraja accesul la muzee în condiții foarte bune pentru aceste familii (atenție – pentru familii, nu doar pentru copii sau pentru grup), reduceri la călătoria cu trenul, ieșirea la pensie mai repede (aici este chiar amuzant, căci se iese la pensie din anumite profesii la 40 de ani, dar nu ne permitem să facilităm câțiva ani în plus pentru cei care au sprijinit demografia și plata costurilor aferente). Rezolvarea dezastrelor sociale precum mortalitatea infantilă din țară este importantă.

Nu în ultimul rând, este vorba de costul serviciilor sociale, sanitare și educaționale. Tendințele actuale de privatizare, servicii complementare de care nu poți scăpa și mutare a costului către utilizator vor descuraja pe termen lung deciziile pro-nataliste. Sunt costuri pe care oamenii nu și le pot permite. În momentul în care discutăm despre privatizarea sistemului de sănătate, uităm impactul asupra demografiei. Citând clasici cu șase case, ghinion!

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *