Archive for the ‘Meditatii’ Category

Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu.

Mai sus am scris de cinci ori acelasi lucru. Ideea este ca nu stiu daca are rost sa scriu sau sa nu scriu acest articol.

Dupa cum v-ati dat seama , va fi un post despre egalitate…De vreo trei ore ma chinui sa gasesc un titlu potrivit pentru acest articol, dar nu gasesc…altceva mai bun de atat.

In primul rand ce reprezinta egalitatea?

Conform dictionarului, a simplului si slabutului DEX, egalitatea reprezinta principiul potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situatie în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri.

Ceea ce am scris mai sus este de fapt , un copy-paste dupa primul dex online aparut in Google.

Pe scurt , egalitatea reprezinta principiul potrivit caruia unor oameni ( eu prefer fiinte) li se recunosc aceleasi drepturi si , sa nu uitam, indatoriri.

Dar traim noi intr-o societate in care egalitatea este mama tuturor?

Dupa mine, nu. Cu toate ca, potrivit Constitutiei Romaniei, aceasta tara are la baza regimul democratic. Dupa parerea mea, am trecut prea departe.

Inca nu am inceput prea bine. Egalitatea nu exista. Suntem mamifere. Dar pana sa fim la homo sapiens sapiens , apartinem regnului Animalia, increngatura Chordata, subincrengatura Vertebrata,  clasa Mammalia, ordinul Primata, familia Hominidae.

Cum putem sa vorbim despre egalitate, din moment ce stramosii nostri  au avut dintotdeauna o ierarhizare?

Continuarea maine sau poimaine…

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Afara îşi făcea simţită prezenţa o mireasmă sinistră. Cerul roşiatic, aprins de fulgere şi tunete anunţa un eveniment puţin agreabil.Natura se împotrivea. Se va întâmpla? Pe strada nu era nimeni. Crengile copacilor se scuturau în plină primăvara.Parcă erau strigoii veniţi din lumea de dincolo pentru a-l întâmpina. Cine o fi oare? Abia acum se vedeau rezultatele experimentului.Omenirea nu mai avea nicio şansă, zarurile fuseseră aruncate. Păcat! Singuri şi-au croit ultimele momente ale dominaţiei …singuri…

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Am vazut aceasta ipoteza pe mai multe bloguri, iar eu , un simplu om nevinovat si cu o imaginatie bolnava de aviara, porcina, canina sau de o simpla gripa acum, cred ca intr-adevar Rusia va cuceri lumea la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu.

Suna ciudat, dar acesta este adevarul. Sau daca nu ma credeti lasati-ma pe mine sa cred. Fiecare are dreptul la libera exprimare, sa creada in credintele care ii se par cele mai de pret.  Sau sa fie fortat de mafia ruseasca , italieneasca, romaneasca, sau de gangsterii americani sa nu mai creade. Acesta este un adevar universal. Nu trebuie demonstrat. Este suficient ca o zic eu.

Sa continuam. Mai sus  am spus ca Putin Vladimir l-a aranjat pe nimeni altul decat Lech Kaczynski.

Nascut pe 7 octombrie 1952, in Leningrad ( azi Sankt Petersburg) , Vladimir Vladimirovici Putin a fost cel de-al doilea presedinte post-comunist al Rusiei. Actualmente el este primul ministru al Federatiei Ruse, dar se crede ca ar fi presedintele din umbra , iar Dmitri Medvedev este pionul sau.

Din anul 2000 pana in 2008 , Putin a fost presedintele acestei federatii. Ar fi candidat si pentru al treilea mandat, insa Constitutia acestei tari nu i-a permis. Nu-i nimic. Protejatul sau a castigat alegerile.

Putin a avut o copilarie aproape normala. Dupa absolvirea Facultatii de Drept din Leningrad, sectia Drept international, Putin a fost selectat de KGB, celebra divizie de spionaj a URSS.  Mai exacta directia nr. 5 , acel departament care se ocupa cu contraspionajul politic. A promovat repede sectiile acestui serviciu, ocupandu-se intre timp si cu monitorizarea cetatenilor straini sin Sankt Petersburg si cu o vizita  ( luuuuunnnnnnngaa, ca sa nu intelegeti sensul propriu al cuvantului “vizita”)  prin Germania de Est , pana la caderea acesteia cand a fost rechemat in Leningrad.

Si ce hobby-uri are Vladimir Vladimirovici Putin? Sa ghicim:  artele martiale : judo, in special. A luat o multime de premii pentru acest sport si inca il practica. A inceput sa se antreneze pentru judo de la 14 ani.In tinerete a mai avut de-a face cu sporturi ca : tenis, ski si s-a ocupat si de pilotaj. Ce viata! Spion!

Si mai spuneti ca nu am dreptate. Sa nu uitam ca Lech Kaczynski a fost un mare protestatar impotriva sistemului rusesc . De asemenea Rusia a acceptat vinovatia asupra masacrului de la Katyn in urma cu putin timp ( pe o scara de 1000 de ani. ) la presiuni incredibile din partea politicii internationale.

Kaczynski s-a dus. Atentat imediat. Sa nu uitam ca si vesnicul Nicolae Ceausescu, dictatorul roman cunoscut peste tot in intreaga lume a avut o astfel de problema. Din fericire Putin avea doar 4 ani atunci. Tot un zbor spre Moscova…

Inca un lucru ciudat. Dmitri Medvedev l-a ales  pe Vladimir Vladimirovici Putin ca conducator al anchetei . Rezultatul : eroare umana soldata cu moartea conducerii Poloniei ( mai adaugam si guvernatorul bancii).

Chiar regret ce a patit zlotul polonez….dar ce conteaza. Doar leul romanesc este cel mai bun.

Un erou, o tara, un presedinte, un spion, un atentat sau o eroare umana…

Cam acesta este rezumatul atentatului, pardon, accidentului soldat cu exterminarea conducerii unui stat. Pana la urma ajung sa mai adaug ceva . Cea mai mare greseala a fost ca au plecat toti cu acelasi avion. Barrack Obama pleaca singur cu Air Force One. Cu un Tupolev nici nu s-ar ridica de la sol…

Condoleante rudelor victimilor!

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

M-am saturat de melodiile care se gasesc in aceste momente pe micul ecran si pe tot internetul. Vreau o melodie frumoasa, vreau o melodie de cinci stele. Vreau o melodie care sa imi gadile urechile.

Cantece de doi bani , poate si mai proaste gasesti peste tot , la fiecare colt. Nu vreau sa jignesc pe nimeni , dar nu mi-a placut nicio melodie din top 40, acel top realizat de Kiss TV. Urasc manelele, iar muzica populara ma face sa ma retrag in munti, undeva singur.

Nu mai apare o melodie frumoasa? Au disparut versurile cu potential? Nu este de mirare ca Romania se va face si anul acesta de ras la Eurovision. Cel putin asa cred. Nu ca as avea ceva cu acesti artisti, dar sa fim seriosi : se cauta melodii , nu oracaieli.

Toti ragusitii, toate pitipoancele au ajuns sa cante la televizor. Se lanseaza la nu stiu ce emisiune de la ora cinci de pe nu stiu ce post si ajung peste noapte mari vedete.  Cred ca m-am luat suficient de melodiile din tara aceasta, tara aceasta, tara aceasta, tara aceasta…

Urmeaza sa ma iau de compozitorii si cantaretii  straini. Fratilor, nu ma auziti? Nu. Nu vedeti ca ati inceput sa o luati pe langa.  Nicio melodie care merita ascultata. Inafara de cateva melodii , nimic nu mai are acea aura ce te hipnotizeaza.

Chiar vreau niste melodii care merita ascultate. Dar sa stii  un lucru important : nu vreau nu stiu ce remix, nu vreau nu stiu ce melodie doua parale lansata de un dj amarat , care abia a gasit niste versuri tari, dar care nu stie cum sa strice vocea solistului.

Vreau o melodie, vreau doar sa ii aflu numele, sa o caut si sa vad daca imi place. Accept orice propuneri , dar mai jos fac o lista cu trupe/cantareti ce trebuie ocoliti:

Read the rest of this entry »

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Fiecare dintre noi am trecut prin lunga sau scurta noastra viata atat prin esecuri cat si prin victorii. Depinde de noi daca ne consideram ghinionisti sau norocosi. Depinde de noi daca credem ca norocul l-am facut cu mana noastra.

Intotdeauna esecurile presupun un mare efort. Cu cat esti mai sus cu atat cazi mai usor si mai periculos. Ceea ce este cel mai greu este revenirea  la pozitia initiala sau aproape de ea. Nu conteaza de in  ce domeniu ne uitam, peste tot dam de astfel de cazuri. Esecurile sunt dureroase, dar daca nu ar exista ar mai fi oare victorii? Cazurile cele mai des intalnite sunt cele in care ne punem fata in fata cu examenele. Muncim din greu sau deloc si surpriza : esec total. Rezultatul este mai slab decat cel asteptat.  Nu se poate. Si cand te gandesti cat de mult te-ai chinuit simti intr-adevar ca ai fost dezamagit, furat,” injunghiat pe la spate”. Dar acest lucru nu trebuie sa sperie pe nimeni. Important este sa nu renuntam caci cat de rau poate fi? Trebuie sa fim mai optimisti. Indulgeste-ti ziua dupa un esec cu o gluma buna, un banc bun, citeste o carte sau practica orice alta activitate unde stii sigur ca nu ai cum sa pierzi.

Gandeste-te ca jucand un joc pe calculator dupa ce ai aflat veste poate fi demoralizator, poate fi enervant. Asa ca , tine minte, nu este o idee buna.

Important este sa tii minte doua lucruri . Unul dintre ele este ca pesimismul dauneaza grav sanatatii, iar celalalt este ca esecurile te intaresc. Intotdeauna ai de invatat dintr-un esec.  Nu trebuie sa fii descurajat. Drumul catre succes este greu.

Depinde de noi daca credem ca succesul il avem, suntem aproape de el sau este imposibil de atins.  Nu intotdeauna putem avea parte de un drum usor catre succes. Nu intotdeauna este usor  sa te lupti cu altii. Mediul exterior poate fi descurajant de foarte multe ori. Unii renunta de la inceput, altii sunt obligati de esec sa renunte, altii considera ca deja au esuat. Unii isi continua drumul, dar se simt impliniti la jumatatea lui sau cineva/ceva ii impiedica sa treaca la un nivel superior. Si in partea de sus a clasamentului se afla cei mai buni. Oricine poate fi cel mai bun. Nu este usor. Dupa cum am spus mai sus poti renunta, poti fi fortat sa renunti.  Victoria este aproape,  foarte aproape cand crezi ca poti. Nimeni nu te poate opri cand nu esti descurajat. Trebuie sa fii pe picioarele tale.

Acum ajungem pe primul loc. Ce trebuie sa faci? Am invatat ceva? Pot continua? Sunt cateva intrebari pe care ni le punem sau ni le vom pune fiecare. In orice caz exista cateva raspunsuri care nu trebuiesc neglijate.

Ce trebuie sa faci? Fii calm si nu ti-o lua in cap. Da. Este intr-adevar greu, dar totusi… Trebuie sa ai capul pe umeri, nu trebuie sa te lasi condus de sentimentul de victorie. Este un sentiment razbunator ce te poate pune  in situatia discutata prima data in acest articol.

Sa venim acum cu raspunsul la cea de-a doua intrebare. Invatam ceva din succes? Da si nu. Depinde de noi. Acesta este motivul pentru care exista nesiguranta in raspunsul la aceasta intrebare. Putem invata. De obicei din drumul parcurs catre succes avem de invatat. Stim sa ne ferim de eventualele obstacole. Putem ramane cu amntiri frumoase, mult mai importante ca banii, faima  etc… Sau nu.  Daca ne imbatam foarte repede cu succes, un lucru este clar : ne asteapta o cazatura dureroasa, foarte dureroasa.

Cea de-a treia intrebare : Putem continua? Depinde de fiecare persoana. Depinde de noi sa ne sa ne stabilim punctul in viata noastra numit succes. Multi renunta. Multi se cred deja impliniti. Multi considera ca ajunge. Gata. Mai mult nu se poate. Insa trebuie sa remarcam persoanele care isi stabilesc alte obiective in functie de succesul avut.
Inchei  aceasta cugetare publica prin urmatoarele doua citate apartinand unor personalitati. Primul apartine lui Jules Renard , iar cel de-al doilea este al lui Gabriel Liiceanu.

“Esecul nu este singura pedeapsa pentru lene, exista , de asemenea, si succesul celorlalti”

“Esecul este locul unde te ridici pentru a merge mai departe”

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Am primit-o mai demult de la Baiatul ciudat, dar abia in ziua de Pasti am avut timp pentru ea.

Intrebarile incep sa curga:

1. Principala mea trasatura ?

Nu imi place sa ma ma autocaracterizez. Cred ca faptul ca sunt…enervant.

2. Calitatea pe care doresc sa o întalnesc la un barbat :

Nu stiu…

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie :

Multe : desteapta ( geniala), harnica, amuzanta, …( mai sunt vreo 47 de caracteristici)

4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei :

Sinceritatea

5. Principalul meu defect:

Idem 1.

6. Indeletnicirea mea preferata :

Pierdutul timpului…

7. Fericirea pe care mi-o visez :

Un yacht, o insula pe undeva prin apropiere…de Ecuator, in ocean , cateva milioane de dolari in cont, un orar foarte ocupat si…

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire :

Nu spun…ca pe urma vor veni teroristii si o vor face. Daca nu ei, exista vreo organizatie secreta care sa se ocupe de acest lucru.

9. Locul unde as vrea sa traiesc :

SUA, Japonia, Anglia, Chile, Rusia, Argentina, … dar toate sunt mai periculoase ca Romania. De exemplu : Japonia -vulcani, SUA -criminalitate, Chile- tarantule, Rusia – frig, pericol datorat arhicunoscuteri mafii rusesti…

10. Culoarea preferata
Le noir…

11. Floarea care-mi place :

Laleaua…

12. Pasarea mea preferata :

Rata….Donald Duck stie de ce…

13. Prozatorii mei preferati :

Ion Creanga, Dan Brown, Mircea Eliade, Cervantes, John Bayne

14. Poetii mei preferati :

In niciun caz Mihai Eminescu…nu cred ca am vreunul

15. Eroii mei preferati din literatura:

Sancho Panza

16. Eroinele mele preferate din literatura:

Sophie Neveu ( din DaVinci Code)

17. Eroii mei preferati din viata reala :

Exista asa ceva?!!!

18. Ce urasc cel mai mult :

Ipocrizia, nesimtirea,  etc…

19. Greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta :

0

20 . Deviza mea :

“Niciodata sa nu spui niciodata”

“Scopul scuza mijloacele”  – aplicabil cateodata

Leapsa se duce la cine vrea ( din blogroll-ul meu)…

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Si gigantii mai cad cateodata. Cel mai greu este sa isi revina pe la pozitia pe care a fost. Sunt mai mult decat sigur ca acum leul acela este cu moralul la pamant. Daca nu are nimic cu moralul atunci s-ar putea sa fie cu un pic de dantura. Nu stiu cat de mult s-a ferit , dar va avea nevoie de timp pentru a-si reveni. Totul depinde de el. Nimic nu este imposibil. Il  poti vedea hranindu-se cu aceasta zebra imediat sau niciodata. Totul depinde de modul in care va se va afla in fruntea situatiei.

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Pasiunea pentru matematica intrece orice gandire binevoitoare tipic romaneasca si nu numai. Cine putea sa refuze un milion de dolar inafara de un rus sarac lipit, care abia are unde sa doarma, dar care este un geniu.

Conjectura lui Poincare, o problema veche de peste 100 de ani cu care si-au batut capul unii dintre cei mai mari matematicieni ai ultimelor timpuri, a fost rezolvata de acest rus .

Dar este posibil sa vi se para  usoara :”Daca intr-un spatiu inchis tridimensional orice arc de cerc inchis se poate micsora pana la un punct, acest spatiu este echivalent din punct de vedere topologic cu o sfera tridimensionala.”

Banuiesc ca  oricine o poate rezolva, nu? Fals.

Grigori Perelman prefera sa traiasca intr-o cocioba de apartament , izolat in Sankt Petersburg decat sa accepte un milion de dolari.  Institutul de matematica Clay din Cambridge, Massachusetts i-a acordat acest premiu ca urmare a rezolvarii aceste probleme .  Matematicianul rus de 44 de ani a postat raspunsurile pe internet dupa ce a rezolvat aceasta problema.

Probabil si sunt mai mult decat sigur ca oricine citeste acest articol ar avea probleme cu neacceptarea acestui premiu.

Nu sunt interest de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la gradina zoologica. (…) Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de success, de aceea nu vreau sa fiu in centrul atentiei”, a declarat Gregori Perelman.

Omul are dreptate, dar sa preferi sa traiesti fericit si ca un cersetor in locul unui om de succes!!!

Si asta nu e tot. A renuntat la slujba la un institut de matematica…

Daca as face o lista cu oamenii de acest gen , ar fi in acest moment pe primul loc. Pe locul secund l-as pune pe Emil Cioran, care a refuzat numeroase distinctii in Franta. Si Nichita Stanescu a fost destul de sarac, iar mai nou dl Mircea Badea a refuzat un premiu de la Realitatea la gala “10 pentru Romania”

Unii ar ajunge pana la crima pentru 1 dolar, in timp ce aceasta personalitate, acest matematician rus , a reusit sa treaca dincolo de esenta banilor. Este un fel de Don Quijote, un cavaler care traieste prin lectura( doar ca Gregori Perelman traieste prin matematica).

P.S. Am terminat articolul, dar am o intrebare: Refuza premiul daca era oferit de britanici sau de alta natie , cu exceptia americanilor?

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

Atentie urmeaza un articol mai lung de 10 randuri si plin de incertitudini si intrebari retorice…

Poate cineva sa se tina de toate promisiunile? In ultimul timp , am inceput sa nu ma mai tin de promisiuni. Evident de cele care nu va afecteaza foarte rau. Pe cele din care am de castigat, le onorez cu orice pret,  indiferent de timp, distanta, materiale etc…Tipic omenesc.

Imi aduc aminte ce harnic eram acum cativa ani…Imi aduc aminte ca faceam absolut orice sa imi indeplinesc dorintele, dar acum ma simt ca un peste pe uscat, zbatandu-se si nestiind incotro este marea, oceanul sau macar o biata balta cu multisor noroi….

Acum 2-3 ani  mi-am cumparat si eu telefon cu camera foto ( camera foto, 2 MP ce insemnau prin 2007-2008). Am strans bani circa un an si jumatate, am muncit pe branci  pentru fiecare leu. Nimic nu ma putea opri. Eram intr-o ascensiune greu de egalat. Acum? Vreau ceva si ma rasgandesc repede. Inca mai traiesc cu acel Nokia 6234, cu “carapacea” zgariata si cu un cod blocat.

Dar conteaza? Unii sunt inebuniti dupa telefoane, eu nu mai sunt. A trecut vremea. Acum folosesc acelasi telefon. Are trei functii : ora & data, agenda, simplu telefon. Doar pentru astea folosesc mobilul meu.

A trecut vremea cand eram mort dupa HI5. Imi aduc aminte ca stateam ore intregi lasand ” commenturi”, asteptand sa mi le returneze cineva. Stateam bine mersi si trimiteam nonstop cereri de prietenie. 2 ani a tinut hegemonia “give me 5″, exact din clasa a VII-a pana in clasa a IX, cand l-am sters acum cateva saptamani. Dar ce legatura are telefonul si “haicinciul”" cu promisiunile?

Asezati-va comozi si va voi spune:

Pentru acel telefon am facut o multime de promisiuni , respectandu-le pe majoritatea…Hi5 trebuia sa fie povestea unui om. Trebuia sa fie istoria mea, pozele mele dintr-o perioada mai mare sau mai mica de timp…Era un vis si acum este definitiv sa stau cu cineva peste vreo 10 ani uitandu-ne la acele poze. Vis a fost , vis a ramas…

Revenind in prezent , mi-am dat seama ca un profil , desi are mai multe informatii, este neinsemnat pe langa pozele pe hartie sau cele digitale din arhiva personala; este un nimic pe langa amintiri. Am inceput sa intru  o data la doua-trei luni si am ajuns sa sterg contul. Presimt ca la fel se va intampla si cu Perfspot, MySpace si cine stie : FACEBOOK

Promisiunile fac parte din viata noastra. Traim datorita lor, traim ca sa le respectam. Ne ghideaza viata si ne fac sa traim fiecare clipa. Ce am face daca nu am respecta niciuna? Mai are vreun sens viata? Da, are. Insa isi pierde din farmecul fiecarei zile, din magia amintirilor, provocarilor …

Promit ca voi ………. Cam asa incep toate promisiunile. Stiti ca am promis niste articole, dar nu am scris decat vreo jumatate. Regret. Nu ma pot tine de aceasta promisiune. Regret. Traiesc.Exist.Gandesc. SI scriu temele pentru ziua de maine…

Viitorul suna bine, dar e pacat sa il ignori…

Traieste fiecare clipa, dar traieste-o cumpatat. Viata este si asa suficient de scurta si extrem de frumoasa. Parca ieri aveam 12 ani, alaltaieri  8 , iar azi 16. In felul acesta maine voi termina o facultate ( sau cine stie cate?), iar poimaine ma voi insura…

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark

…timpul imi va spune daca am sau nu dreptate. Voi continua seria posturilor irelevante, a celor care nu au nicio legatura cu titlul lor ( stiu ca nu e bine, dar nu am ce face). Astazi am stat doua ore la scoala si mi-a mers bine sau rau. Nici eu nu stiu.

Adevarul este ca nu prea reusesc sa ma tin de cuvant in ultimul timp. Aproape deloc. Promit ceva si apare altceva ce ma forteaza sa renunt la prima promisiune. Am patit-o destul de des in ultimele saptamani. Am promis niste articole, dar doar doua au iesit. Imi pare rau ca nu pot onora aceste promisiune.

Am promis ca voi realiza mai multe imagini, voi pierde timp pentru un hobby ( fotografia), voi amana niste lucruri , voi fi gata la timp…Nimic nu s-a intamplat.

Incerc sa revin la titlul articolului. Cred in multe, dar nu stiu cat de multe sunt credibile. Cred in toate profetiile nascute vreodata sau aparute peste noapte din mintea unui geniu nedescoperit. Cred ca toate profetiile se vor adeveri, dar ma indoiesc de multe ori daca au vreo sansa de izbanda in lumea realului. Cred ca am mai spus si mai sus acest lucru, dar nu conteaza…

Stiu , sunt sigur sau  vreau sa fiu sigur ca profetiile lui Nostradamus se vor indeplini. Cu toate acestea astept sa vad ce se va intampla pe 21 decembrie 2012 . Mai sunt doi ani si mai multe luni pana in acel moment cand calendarul mayas, chinezesc se vor termina; pana cand alte profetii prevad un dezastru sau cine stie ce.

Cred in extraterestri. Universul contine aproximativ 150 de miliarde de galaxii care la randul lor contin 100-150-200 de miliarde de stele. Suntem mici, poate prea mici. Imi vine mereu in minte scena aceea de la finalul filmului Man in Black ( cu centura lui Orion, cred ca 1 ). Acest lucru este posibil. La inceput a fost…putina lume stie ce a fost. As putea sa spun multe, dar cum nimeni ( cred!!!) nu a fost martor nu pot sa mint sau sa scriu lungi si plictisitoare teorii.

Universul este infinit in spatiu si timp. Nu stim al catelea Univers este, nu stim daca exista un unul sau mai multe universuri paralele, nu stim pana unde va continua. Se presupune ca ori se va contracta ( inversul Big Bang-ului) ori va fi facut ko de o imensa gaura neagra…cum se vehiculeaza si cu galaxia noastra.

Noi nici nu stim unde suntem. Presupunem ca Soarele este tanar, ca ne aflam ( din acest motiv) la marginea unei galaxii, mergand, incet dar sigur, catre sfarsit. Dar ( dar-ul asta) orice se poate intampla. Peste 5 miliarde de ani Soarele va face boom…sau nu. Reactiile termonucleare dintre hidrogen si heliuu vor ajunge la final. Dar mai pana atunci.

Poate ajungem sa fim absorbiti de gaura neagra din centrul galaxiei noastre sau poate ne salveaza o civilizatie extraterestra cum ar fi cea de pe posibila planeta Nibiru ( sper ca am scris corect). Ii mai spunem si planeta X. Nu stim daca face parte din sistemul nostru solar sau daca este sau nu planeta. O fi sau nu o fi un gigant ( planeta gigant)? Asteptam. Generatiile urmatoare vor aduce mult mai multe raspunsuri .

Stam pe o bomba cu ceas . Acesta este adevarul. Planeta noastra este o bomba cu ceas. Oricand putem fi …terminati .

Acest Univers ar putea nucleul unui atom ( comparand cu dimensiunile lumii noastre) pentru o civilizatie gigantica pentru care 35 de miliarde de ani reprezinta o secunda .

Mai cred si in alte lucruri. Sunt multe , ingrozitor de multe lucruri pe care omenirea nu le deslusi. Atlantii unde au disparut? Sumerienii au fost considerati posibil mostenitori ai lor pentru ca aveau un nivel dezvoltat al tehnologiei. Si ei au disparut ca prin minune.

S-au construit acele piramide in America Latina , la o scara micsorata, dar care pastreaza aliniamentul, dimensiunile raportate si alte detalii ale planetele din sistemul nostru solar.

Pana la urma noi nu cantarim nimic. Daca Soarele contine 99% din masa Sistemului Solar, noi cat cantarim ( raportandu-ne la acest sistem solar)? 0,000000………..000000000001%?

Cred in multe si ma indoiesc de multe!

FINAL!

Post to Twitter Tweet This Post

  • Share/Bookmark
PETA2.com PETA2.com
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes