Recomand acest clip de pe YouTube, deoarece pune o problemă destul de importantă asupra rolului sistemului de învățământ formal: este sau nu este o modalitate de îndoctrinare a tineretului, de omorâre a creativității și pierdere a timpului?

Clipul, respectiv discursul, are câțiva ani, chiar zeci, dar problema persistă. Evident că sistemul de învățământ are și avantaje, dar să ascultăm ce zice omul din video:

P.S.: Am aflat de acest clip de pe Trilema. De asemenea, dacă sunteți interesați găsiți, tot acolo, o traducere a discursului, în cazul în care există probleme cu înțelegerea acestuia. Este interesant să urmăriți debaterile de la clip de pe YouTube, dar și cele de aici.

Related posts:

1. Numărul cuvintelor din articole…
2. Golul lui Bogdan Stancu
3. Ruga pentru parinti

Să încercăm să ne imagină o zi fără Internet. Nu, nu să stați o zi fără ceea ce este imposibil să stați. Mă refer la o zi în care Internetul să nu funcționeze pe Terra. Cum ar fi?

Știu. Groaznic, dar să ne imaginăm. Tot vorbim acum despre ACTA și tot ceea ce se întâmplă. Libertatea de exprimare va fi îngrădită și pe Internet, iar asta chiar este o problemă. Eu, unul, nu sunt de acord cu acest lucru, atât timp cât o să existe Internetul. Mi-am exprimat opinia și cu SOPA.

Am scăpat de una a venit alta. O zi fără Internet îmi este imposibil să o gândesc. Economia mondială va suferi îngrozitor de mult, știrile vor ajunge mult mai greu, însă ziarele și televiziunile, poate și radiourilor își vor mai reveni. Este un scenariu de groază, iar lumea ar fi cutremurată. Nu toți. Sunt și zone în care nu există nici măcar televizorul.

Mileniul III este sinonim cu Internet. Generația născută după 1990 este generația Internetului. Există o sclavie a tehnologiei. Cum ar fi, totuși, fără Internet? Doar o zi. Mai mult îmi este teamă să îmi imaginez…

Related posts:

1. Kaspersky Internet Security pe locul 1
2. Viteza voastra la Internet
3. Fara hrana…

Cred că este timpul să vin cu o părere, a mea, prin care să îmi explic opinia față de aceste manifestări violente și inutile. Am fost acuzat că stau într-un fotoliu confortabil, la căldurică, uitându-mă la televizor ( ceea ce nu am ), în loc să ies în stradă, să lupt pentru solidaritate și așa mai departe.

Aici nu este vorba de solidaritate. Iar dacă ar fi să fac asta, aș fi un promotor al ipocriziei. De ce? Pentru că eu nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă, iar solidaritatea nu se referă la asta. În viziunea mea, solidaritatea se bazează pe o viziune comună. Și da, sunt laș și nu ies în stradă pentru un ideal mascat, politizat ș.a.m.d. Nu mă reprezintă aceste manifestări care au depășit de foarte mult timp normalul. Să înțeleg că ceea ce am învățat din 2011, un an al revoltelor, este că doar prin astfel de lucruri ne putem impune? E rău, dacă am făcut asta. „The Governments should be afraid of their people” – este un citat din filmul „ V from Vendetta”. Nu, nu este așa. Mai întâi trebuie să încercăm să păstrăm pacea.

Ceea ce se întâmplă acum  a depășit cu mult stadiul în care oamenii îl susțineau pe Raed Arafat. Și nu e bine. SMURD nu va muri. Când ne gândim că totul a pornit la o dezinformare masivă a populației ne vine să plângem. SMURD nu va muri. E drept că sunt câteva prevederi în proiectul de lege care ar trebui modificare, însă ați citit toate cele 86 de pagini? La televizor este promovată dezinformarea. A devenit o luptă politică, dar nu vreau sa ma bazez in afirmatiile mele pe asta.

Eu, unul, nu eram înainte de acord să existe doar SMURD-ul pentru că, să fim serioși, sunt foarte promovați. Nu este normal să nu existe concurență. Raed Arafat, în opinia mea, a luptat pe totul sau nimic. Nu a obținut totul și și-a dat demisia, având în spate sprijinul unor oameni care au fost ajutați prin intermediul acestui serviciu medical de urgență. Apoi a apărut mass-media care, fiind manevrată de interesele politice, a pus gaz pe foc. Oamenii au ascultat, fără să gândească, și au ieșit în stradă. Rezultatul? Dacă îi întrebi motivul vor spune absolut toate nemulțumirile pe care le-au avut de-a lungul timpului. Nu e normal. Vedeți ce provoacă dezinformarea?

Nici eu nu sunt mulțumit de faptul că vom plăti mai mult pentru sănătate conform proiectul de lege și ținând cont de mediocritatea în care se scaldă salariile din România, dar, oameni buni, în loc să fiți patru milioane care nu faceți altceva decât să vă uitați la Lună, nu mai bine munciți și contribuiți pentru o Românie mai bună? La ieșit în stradă și la manifestări violente vă pricepeți, dar la muncă?

Am fost făcut inutil, am fost acuzat că nu îmi exercit dreptul de cetățean. Am dreptul să aleg, am dreptul să fac ce vreau, în limitele legii și moralității. Nimeni nu mă poate obliga să îmi încalc principiile. Poți exista și fără să ieși în stradă. Poți face ceva util, nu să acuzi, să încurajezi violența și nesimțirea, dezinformarea și partizanatul dus la extrem.

Revolta s-a transformat într-una împotriva sistemului actual. Nu este asta soluția. Oameni buni, ați avut ocazia să mergeți la vot și să vă alegeți preferații, în funcție de preferințe și nevoi. Ce ați făcut? Ați mâncat mici cu muștar și, foarte mulți, nici nu v-ați ridicat din fotoliu când ați avut ceva de spus. De asemenea, aveți niște reprezentanți pe care i-ați votat. De ce nu vă duceți la ei și încercați să îi convingeți să rezolve problema într-un mod diplomatic? Dacă nu vreți, suferiți! Chiar cei care ies acum în stradă au adus România unde se află acum. Dar nu numai ei.

Am zis că trebuie să acceptăm reforma. Măcar să vedem dacă funcționeză o perioadă mai mică sau mai mare. Spunând „nu” oricărei inițiative nu vom rezolva nimic, absolut nimic. Sistemul actual nu se va schimba deloc, va rămâne același, corupt fiind puțin spus. Să pricep că vă placeți să mergeți și să dați cu zecile de milioane către doctori pentru a fi puși mai înainte pe lista de așteptare? Așa ați făcut până acum, ilegal, însă acum, practic, faceți asta legal.

Timpul va spune dacă ceea ce se întâmplă acum a fost un pas bun sau nu. Nu putem să cunoaștem rezultatele înainte să înceapă trecerea ideilor prin toți pașii. Să nu uităm că proiectul de lege promovează evoluția bazei materiale din spitale.Nu susțin nici statul în banca ta, dar nici aceste manifestații. Se pot găsi și alte soluții. De ce să nu dezbatem, să ne comportăm ca niște oameni câtuși de puțin educați?

Eu, unul, așa gândesc. Poate că ar trebui să mă duc într-un centru de reeducare, așa cum am fost sfătuit din mai multe părți. Mulțumesc! O zi bună!

No related posts.

Zilele acestea se dezbate foarte mult pe tema votului începând cu vârsta de 16 ani. Practic, adolescenții ar putea vota, la fel ca în Austria, preferatul lor, din punct de vedere politic.

Dar de ce votul la 16 ani nu este o soluție în România secolului al XXI-lea?

Să o luăm cu … începutul. Scuzați-mi expresia, dar dacă persoanele ce au împlinit 16 ani vor avea drept de vot, vor apărea și fraude. Trebuie să precizez că vor fi judecați precum adulții ( și nu luați ca exemplu scăpările ).

Dar nu asta este cea mai mare problemă. Aceștia vor deveni niște instrumente politice. Nu am nicio statistică care să dovedească câți oameni are România ce au vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, de aceea nu pot spune exact câte voturi ar putea câștiga X-ulescu, bazându-ne pe acest fapt. Nu există maturitatea necesară pentru a face o asemenea alegere la o asemenea vârstă. Și aici nu vorbesc despre cei implicați, despre cei cu multe informații, despre cei ce au habar pe ce lume trăiesc, ci despre majoritatea. Nu e aroganță, e doar realitate.

Pentru un covrig sau o cană de vin, aceștia și-ar da votul pentru cine zice mama, tata, părinții, bunicii, autoritățile locale existente sau chiar un necunoscut despre stradă. Să nu uităm că nu se poate face, într-un mod prea clar, distincția între bine și rău. Ai dreptul de a alege, dar la acestă vârstă nu ești pregătit pentru a te confrunta cu lumea politică.

De asemenea, votul la 16 ani ar transforma școala într-o unealtă politică. Consider că este suficient faptul că încă mai sunt profesori cu funcții în diverse partide politice locale sau naționale. Nu este nevoie ca liceenii să devină și aceștia la fel. Să nu uităm, referitor la profesori, că sunt situații în care este mandatul și locul de muncă. Dispare una, dispare și cealaltă. Avem aici două posibilități: profesorii vor încerca să convingă elevii că Y este alegerea perfectă, prezentând, desigur, lumea numai cu lapte și miere, sau elevii vor convinge alți elevi: mai mici, mai mari, mai cunoscuți, mai amici, mai buni, mai răi etc. În niciuna din aceste situații, viitorul nu sună bine. În viziunea mea, școala românească preuniversitară ar trebui să fie apolitică, la fel și cei care muncesc pentru buna funcționare a acestui sistem.

Pe cealaltă parte, faptul că ai dreptul să muncești de la 16 ani ar trebui să îți permită să votezi de la aceeași vârstă ( și ajungem pe partea în care șomerii nu ar trebui să voteze, dat fiind că nu contribuie ). Nu, procesul maturizării nu s-a încheiat. Degeaba muncești, dacă iei buletinul de vot, mergi în cabină, închizi ochii și scrii cu degetele de la picioare. Nu putem stabili când o persoană este matură sau când o persoană este suficient de informată ( informarea este o problemă la noi, dată fiind influența mass-mediei de partea unor persoane ) pentru a face această decizie. Este vorba la mijloc de alegerea conducătorilor patriei pentru cinci ani. Zece minute pot transforma cinci ani într-un dezastru. Nu toată lumea este responsabilă și capabilă de o asemenea decizie la 16-17 ani.

Un alt argument împotriva votului la șaisprezece ani este acela că lipsește informarea, educația pentru democrație și alte astfel de norme ce ar trebui predate la școală. Din câte știu există câteva opționale de acest gen ( sper să nu mă înșeli ), dar sunt opționale.  Există cultură civică în clasa a VII-a și a VIII-a, dar nu este suficient pentru a prezenta politica, oricâtă istorie s-ar face și cât s-ar învăța din ea. Este nevoie de o pregătire intensă în prealabil pentru asumarea unor decizii mai târziu. Soluția ar putea fi considerată introducerea unei materii, mult mai folositoare față de altele, ce să cuprindă aceste informații. În momentul de față, lumea, în general, nu știe ce reprezintă o ideologie, ce reprezintă o viziune politică și așa mai departe. Ce să mai vorbim despre adolescenți? Momentan aceștia ar trebui să se lupte cu examenul de Bacalaureat.

De asemenea, pentru a introduce votul, ar trebui modificată și Constituția pentru că, în prezent, trebuie să fii major pentru a fi alegător. Sa nu uităm de faptul că va fi manifestat cam același interes, dat fiind că vor vota cei ce vor dori ( pentru votul nu este obligatoriu ). Asta înseamnă că nu se va schimba situația actuală când mai puțin de jumătate de români aleg pentru întreaga populație, în timp ce restul stau cu capul pe pernă și înjură televizorul când se iau deciziile pe care nu le doresc. Cam același lucru se va întâmpla și în această situație: vor merge la vot cei ce vor avea interes.

Ca o concluzie asupra unui subiect ce stârnește multe controverse, doresc să reamintesc principalele argumente contra votului la 16 ani:

• politizarea școlii;
• influența, manipularea adolescenților;
• existența unor noi pericole pentru tinerii cuprinși în grupa de vârstă 16-18 ani;
• necesitatea modificării actului fundamental al statului: Constituția României;
• lipsa informării la nivelul populației;
• lipsa unei educații specifice făcută în școli sau în cadru nonformal, înainte de luarea acestei decizii;
• imaturitatea, gândirea infantilă.

Știu foarte bine că acestea nu sunt toate argumentele împotriva votului la 16 ani, dar este loc de completări. Votul este pas important în viață și nu cred că este nevoie de așa ceva. Eu, unul, pe lângă motivele de mai sus, nu sunt pregătit să votez, deși voi merge anul acesta la vot.

Cred că vârsta minimă ar trebui să fie undeva după 21 de ani ( să presupunem că liceul este terminat la 19 ani, un an este necesar pentru muncă – acel „gap year” despre care auziți în străinătate- și măcar unul de facultate ). Să nu mai spunem că o persoană de 90 de ani nu este capabilă să exercite votul. De ce să sufere o țară pentru un procent nesemnificativ?

Mulțumesc!

O zi bună!

Related posts:

1. Doar in Romania
2. Scrisoare către un alt viitor sau doar un vis?
3. Succesul Toyota – un mister sau doar calitate si eficienta?

Mahatma Gandhi a spus acum aproximativ un secol „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!”. Este momentul să urmăm acest sfat, cât mai mulți, pentru că, doar împreună, putem să aducem un plus civilizației. Probabil veți spune că sunt idealist în situația aceasta, dar nu este așa. Sunt doar realist.

Dacă fiecare dintre noi am lua atitudine și am oferi numai exemple de bună practică, credeți că am rămâne singuri sau am atrage mult mai multe persoane de partea noastră, de partea conduitei noastre, de partea moralității? Trebuie, pentru început,  să avem inițiativă. Condimentăm cu un pic de perseverență și problema este parțial rezolvată.

Poți deveni un model, poți da sfaturi, poți contribui la îmbunătățirea mediului în care trăiești. Acționând responsabil vei putea să dai un exemplu pozitiv și celorlalți. Poți începe stând la coadă, sfătuind alți oameni să facă la fel și să nu se îmbrâncească. Am așezat aici acest exemplu, deoarece m-am întâlnit astăzi cu el.

Efectele nu vor veni imediat, deoarece vor mai fi persoane care vor reacționa într-un mod tribal, dar alții vor fi descurajați. Și, începând cu ei, tot mai mulți vor reacționa în felul acesta. Dacă doriți o asemănare, imaginați-vă propagarea undelor mecanice conform principiului lui C. Huygens: „Fiecare punct al frontului unei unde devine o sursă secundară de perturbaţii, de la care se propagă unde secundare, în toate direcţiile.”

Și, dacă continuăm, vom fi tot mai mulți, iar ei, tot mai puțini…

Related posts:

1. Vezi daca Google te-a banat
2. Lume, lume…
3. Schimbarea limbii pe hi5

Este, de fapt, peste tot…

Scriu acest articol special în ziua de Crăciun. Este ora 15:00 și majoritatea sunteți la masa de Crăciun, alături de cei apropiați ( ceea ce voi face și eu în curând ). Cu această ocazia, vă doresc multă sănătate și să vă bucurați de fiecare moment.

Fie ca acesta să fie un moment în care vedeți ce ați reușit în anul care a trecut și ce vă propuneți pentru anul 2012. Crăciunul este un moment unic și, în ciuda tuturor problemelor care pot apărea, reprezintă magie, magia sărbătorilor.

Acesta nu constă numai în sarmale și zăpadă. E drept că noi, ca români, ne bucurăm de  o moștenire imensă de obiceiuri ce țin de condițiile meteo și de comportamentul apropiaților și nu numai, dar Crăciunul înseamnă mai mult de atât. Întorceți-vă spre cei ce au mai multe probleme ca voi. Haideți să dăm mână cu mână și să facem un bine.

Stăteam aseară și mă gândeam dacă nu cumva Crăciunul este doar răsplata pentru faptele bune făcute în anul ce s-a încheiat, dacă nu cumva spiritul Crăciunul este reprezentat chiar de faptele premergătoare aceste festivități. O fi sau nu o fi, însă cert este că împreună putem fi mai buni.

Să aruncăm o privire în spate, să medităm și să reținem că viitorul ni-l facem noi. Este construcția noastră și fiecare pas pe care îl facem își va avea însemnătatea, mai mult sau mai puțin.

Acestea fiind spuse, vă doresc un CRĂCIUN FERICIT!

Related posts:

1. AMD în spiritul Crăciunului
2. Blogmeet de Crăciun
3. Sărbătorile vin…

Do you know that 1/3 scientists admit to using questionable research practices? Or how many have admited to falsifying  or fabricating data outright?

All the answers are in the infographic below:

Created by: Clinical Psychology

Related posts:

1. Oameni cu probleme…
2. Free your feet
3. RoBlogFest 2011

Blogal Initiative vine cu o provocare destul de interesantă pentru mine. Practic, este vorba despre influența teatrului asupra omului din spatele monitorului de unde a fost scris acest articol și teatrul. De asemenea, vom discuta despre motivele pentru care este bine să mergem la teatru și multe altele. Toate în acest articol. Campania este realizată în colaborare cu Teatrul Masca ( blog, facebook, site ).

De ce merg la teatru? Unii se regăsesc în anumite personaje, e corect, însă eu merg pentru că am ocazia să intru într-o lume necunoscută, să îmi dezvolt cunoștințele și să trăiesc alături de cei de pe scenă. Cu toții știm că viața de actor nu este ușoară, însă ai și satisfacții ( e drept, majoritatea de ordin sufletesc ). Îmi place să mă aflu lângă oameni care găsesc o piesă de teatru interesantă, îmi place și îmi doresc să îmi dezvolt universul cultural.

Recunosc că mi-am schimbat aproape complet percepția despre teatru, începând cu luna martie a acestui an, când am început să am repetițiile pentru piesa de teatru cu care s-a prezentat Colegiul Național „Unirea” Focșani la Stagiunea Teatrală a Elevilor Vrânceni. Au fost o serie de evenimentele care m-au făcut să îmi dau seama că teatrul este o artă superioară, una care ne face să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Am avut ocazia să intru pe scenă, în luna mai 2011, interpretându-l pe Firs din „Livada de vișini” de A. P. Cehov. M-am simțit extraordinar și, consider acel moment, unul dintre reușitele personale pentru anul ce se va încheia în curând.

Merg și voi mai merge la teatru atât timp cât actorii vor trăi pe scene. Exact asta se întâmplă. Trăiesc! Din nefericire, din ce în ce mai mulți tineri preferă în ziua de astăzi să petreacă timpul uitând că undeva există o lume nouă, o lume vie și care poate oferi mai mult decât primește, o artă valoroasă. Este teatrul.Situația aceasta nu se poate remedia prea curând, deoarece ține foarte mult de educația primită de acasă. Copii care au fost îndrumați spre teatru, tineri fiind acum, merg la teatru; copii care au fost înlăturați de pe acest drum, acum preferă să stea deoparte. Am zis „înlăturați”, deoarece teatrul este promovat în școli, la ore. Se studiază la multe materii, așadar problema pornește din familie și anturaj.

Teatrul nu e mort. Nu va muri pentru că lumea nu se va schimba. Putem învăța din teatru. Situații de acum sute de ani sunt întâlnite în prezent și vor fi întâlnite în viitor. Sunt foarte multe piese de teatru nemuritoare. Cum se poate afirma că „teatrul va muri”, când există atâtea piese nemuritoare?

Vă invit să vă exprimați opinia în legătură cu aceste aspecte, deoarece fiecare dintre noi poate să își facă publică părerea. Referitor la influența pe care o poate avea teatrul asupra unui om din social media, amintim schematic:

• îi dezvoltă creativitatea individului;
• îi oferă alternative la opiniile sale;
• apar noi percepții asupra lumii în care trăiește;
• își dezvoltă cultura generală;
• are subiecte pentru articolele de pe blog.

Sper că nu am uitat ceva.

 „Viaţa e o piesă de teatru, în care nu durata rolului contează, ci felul în care interpretezi. ”

Mulțumesc!

O zi bună!

Related posts:

1. Simte, trăiește, simte, trăiește
2. Chiar asa suntem?
3. Chiar e nevoie de Personas la Firefox?

Personal, una dintre cele mai simple și, în același timp, complicate întrebări pe care ți le poate pune cineva este să trebuiască să precizezi  ce te face să zici că aparții unei națiuni, unei culturi, unei civilizații ș.a.m.d. Eu sunt european și nu doar actele dovedesc asta. Nici nu o vor face niciodată, deoarece este o stare de spirit. A fi european nu este egal cu a fi cetățean al Uniunii Europene. Nici măcar cetățean de pe bătrânul continent. De ce? Pentru că asta ar însemna că cel de lângă mine care scuipă coji de semințe pe jos, te lovește când treci pe lângă el și înjură reprezintă familia ta. Și nu este, cel puțin nu vreau să cred că se întâmplă asta.

Tipologia evidențiată mai sus nu face parte din familia mea. Suntem o mare familie europeană, iar granițele nu mai sunt o barieră. Suntem o familie în care putem călători liberi, putem să ne bazăm pe niște valori: egalitate de șanse, libertate de exprimare, solidaritate, respect, toleranță etc. Și sunt tolerant, dar tot există o barieră între oamenii europeni și familia mea europeană.

Dar de ce mă simt european? M-am născut pe un tărâm sfânt. Este vorba de România A aderat în 2007 la Uniunea Europeană, dar asta nu înseamnă că înainte nu exista această familie despre care vorbesc.  Doar că acum este o familie mai unită, concentrată și dornică să iasă în evidență, o familie puternică. Dacă vreți câteva motive serioase în care să credeți și care să vă facă să vă simțiți europeni, vă invit pe www.sunteuropean.ro, locul unde motivele se adună.

România îmi oferă un spațiu în care să mă pot manifesta, să îmi fac opiniile cunoscute. Mă lasă să umblu pe unde vreau. Sunt european pentru că îmi permit să apreciez la adevărata valoare peisaje precum acestea, aflate la adevărata valoare. Mă simt european pentru că pot să mă implic în comunitate, pot să dovedesc ceea ce știu și să contribui la îmbunătățirea vieții celorlalți. Mă simt european pentru trăiesc printre oameni care știu să aprecieze valorile. Și nu cred că aș putea să mă opresc aici pentru că eu gândesc într-un mod european, mă gândesc la cei din jurul meu, la familia mea și, indiferent de orice s-ar întâmpla, friends will be friends…

Și dacă tot aveți motive pentru care vă simțiți europeni, aveți șansa să postați pe sunteuropean.ro și să câștigați un weekend la conacul Kalnoky. Referitor la asta, noi, europenii, știm să păstrăm, să avem grijă de tradiții, de folclor, de etnologie. Știm că a fi european înseamnă a învăța din trecut și a progresa.

Voi de ce vă simțiți europeni?

Mulțumesc Blogal Initiative pentru că mi-a oferit șansa să mă gândesc la această temă!

Related posts:

1. Barcelona, mai mult decât fotbal
2. Mai mult decât o listă cu bloguri vrâncene
3. Despre orice, ba chiar mai mult

… când citești un articol într-o limbă cu care nu prea ai avut contact decât prin intermediul telenovelelor pe care le urmăreai cu ani în urmă și, îți dai seama, la final, că este un articol scris  într-o limbă necunoscută.

Cu toate acestea, ai înțeles perfect toate cuvintele și sensurile, astfel încât nu mai este nevoie să citești încă o dată sau să chemi un traducător.

Acum vine și întrebarea mea: Este chiar așa de ușoară spaniola? ( spune un vorbitor de română cu cunoștințe medii de franceză, care a studiat un an latina)

Tweet-ul cu ideea pentru acest articol irelevant.

Related posts:

1. Raportul pret-cuvinte
2. Mi-am gasit logo
3. Schimbarea limbii pe hi5