Cât de responsabili sunt cetățenii români pentru victimele colaterale din Irak și Siria?

Cetățenii români și victimele colaterale din Irak și Siria

340.000 de oameni au murit în războiul civil din Siria conform Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului până în decembrie anul curent. Vreo 100.000 au murit și în Irak, cu o medie de aproximativ 18.000 de civili omorâți în Irak după 2014, conform bazei de date Iraq Body Count.

În contextul acestor numere, aflăm că România a furnizat, direct sau indirect, a doua cea mai mare cantitate a armelor documentate în ultimii ani, utilizate în Siria și Irak, atât de forțele guvernamentale, cât și de rebeli și jihadiști.

Cantitățile de arme documentate în Irak și Siria, în funcție de țara de fabricație. Sursa: CAR, raportul Weapons of the Islamic State

Raportul de investigație publicat de Conflict Armament Research indică că 12,12% din armele documentate în Siria și Irak au fost fabricate în România, China, cu 43,50%, este principalul loc de fabricație al acestor arme, iar după România este Rusia, aceasta fiind responsabilă de 9,55% din armele documentate.  Sunt diferite generații de arme identificate și privirea este relevantă doar pentru ultimii ani.

*sursa imagine si raport: conflictarm.com

Mass-media internațională a transmis informațiile despre raport. În același timp, publicațiile și canalele media importante din România au preluat știrea. Preluarea, însă, nu precizează magnitudinea implicării României și evită orice urmă de considerații privind rolul autorităților române în aceste conflicte.

Am publicat prima dată informații despre acest raport, pe Facebook, când nimeni nu scrisese despre conținutul acestuia, cu un mesaj simplu – războaiele din Irak și Siria au fost purtate cu arme românești, citând din raport câteva descrieri: „cea mai mare parte a armamentului deținut de ISIS și-a avut originea în trei țări de fabricație: China și Rusia, în proporții aproape egale, și România” și „armament de după 2010 fabricat în România, care a fost o componentă semnificativă a eforturilor internaționale pentru reechiparea forțelor de securitate și apărare”.

Topul țărilor de fabricație ale armelor documentate în Irak și Siria. Sursa: CAR, raportul Weapons of the Islamic State

Apelul la etică ne obligă să ne uităm de câteva ori pe ceea ce s-a întâmplat, căci nu vorbim doar de simple tranzacții comerciale la limita legalității sau de respectare a unor angajamente ale statului român, ci vorbim de tranzacții cu armament care au alimentat taberele din două războaie lăsate cu sute de mii de persoane nevinovate decedate.

Avantajele pentru statul român în urma tranzacționării morții în Orientul Mijlociu sunt clare, inclusiv pentru populație: venituri la bugetul de stat, o economie de război funcțională, respectarea angajamentelor internaționale, solidaritate cu guvernele altor state, locuri de muncă pentru mii de oameni și familii care se bucură de un trai decent de pe urma activității de zi cu zi a membrilor acestora, poate chiar și sentimentul de satisfacție că ai contribuit la grăbirea războiului și la oprirea terorii islamo-fasciste promovate de ISIS.

Dar în același timp ne putem uita la consecințe. Armele furnizate de România au ajuns: 1) la un guvern care ataca inclusiv opoziția moderată și făcea victime printre civili, nu de puține ori civili care nu erau simpatizanții puterii și 2) indirect, la cel mai radical grup în urma traseului armelor furnizate unui partener de la grupări mai puțin terorizante de rebeli către inamicului principal al comunității internaționale – ISIS. Folosind o expresie cunoscută, România a turnat gaz pe foc, un foc în care au ars (și la propriu, și la figurat) sute de mii de oameni.

Alimentarea unui război are și alte consecințe. Milioane de oameni nu mai au unde să locuiască și au fost forțați să ajungă către alte meleaguri, drepturi fundamentale devin iluzii și speranțe sunt distruse. Într-un mod controversat ne putem întreba dacă statul român a primit echivalentul refugiaților din Orientul Mijlociu dislocați de utilizarea armelor făcute în România? Opoziția față de cote și dezumanizarea publică a migranților din prezenta criză sunt cunoscute. Mai mult, impactul crizei alimentate cu arme asupra Uniunii Europene este un alt punct sensibil, de la criza migrației și criza de securitate marcată de terorismul intern la campania pentru Brexit și coeziunea statelor membre. Mulți factori apar într-o pânză.

Trecând peste consecințe, ajungem la răspundere. Cine este responsabil de contribuția României cu arme pentru desfășurarea războiului din Siria și Irak? Răspunsurile diferă în funcție de nivelul la care ne uităm. Simplu este să spunem „decidenții”. Ei au luat decizia, ei au livrat, fie că au fost la nivel guvernamental sau militar. Dar aici apare o problemă de cultură civică. Ar fi fost luată decizia respectivă dacă ar fi existat transparență și o guvernare deschisă spre cetățeni? Ai fi fost de acord ca alesul tău sau guvernul tău să încurajeze comerțul cu arme către o zonă de război? Dar cu privire la urmărirea traseului armelor după ce acestea sunt vândute primului intermediar?

Topul statelor de fabricație ale muniției post-2010 documentată în Irak și Siria. Sursa: CAR, raportul Weapons of the Islamic State

Ceea ce s-a întâmplat oferă un exemplu negativ având în vedere angajamentele internaționale. Poate în litera textelor aprobate se vor găsi excepții, însă spiritul lor este deviat semnificativ de la scopurile și obiectivele inițiale.

EBA este o politică a Uniunii Europene promovată de la începutul acestui secol care vine de la „everything but arms” („orice în afară de arme”), conținând o serie de acorduri comerciale prin care statele cele mai puțin dezvoltate beneficiază de avantaje comerciale pentru pentru diferite sectoare, mai puțin pentru armament. Ar trebui lărgit acest arangajement inclusiv către exportul de arme sau către mai multe state?

ATT este un tratat internațional privind comerțul cu arme care reglementează această activitate și interzice, de exemplu, transferul armelor către actori în cazurile în care se constată un riscuri de consecințe negative.  Unul dintre scopurile sale este să reducă suferința umană. România ratificat acest tratat la sfârșitul anului 2014, discuțiile sunt de câțiva ani, însă transferurile de arme făcute, sărind peste cronologia evenimentelor, au fost fie către state care nu au semnat tratatul (Irak și Siria), fie către state care l-au semnat, dar nu l-au ratificat (SUA).

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *