Cât costă un examen, domn profesor?

Nu vreau să știu care este metoda prin care sunt atrași subiecții sau acțiunea normală a celor de la DNA la Facultatea de Finanțe-Bănci. Aș putea spune că sunt dezamăgit, dar nu sunt dezamăgit. Știam nivelul mediului universitar românesc, știam ce înseamnă o facultate în România, dar speram că există o dorință la scară largă de a progresa. Îmi doresc ca toți cei care promovează acest comportament imoral și ilegal să … fie reținuți măcar.

Când mă refeream la scară largă, menționez, nu mă refeream la cel mai înalt nivel, în care a doua cea mai importantă persoană dintr-o facultate care își face reclamă în toate liceele de top din România face trafic de influență și este săltată de Direcția Națională Anticorupție1 în timpul unei discuții cu un ministru, al finanțelor. Desigur, pe lângă trafic de influență, găsim și luarea de mită.

university study logo
*picture credit © Johnnyrh | Dreamstime.com

Progres și regres la Facultatea de Finanțe-Bănci

Iar când spuneam a progresa  nu aveam în vedere mărirea sumelor de trecere a unui examen, deși, pentru renumele Facultății de Finanțe-Bănci, 400-500 de euro2 pentru lucrarea de licență sau examen nu este o sumă extraordinară. După cerere, și oferta, mai ales că, în ultimul timp, nivelul pregătirii pare să fi scăzut, dacă ne uităm la concurența de la admitere.

Dacă umbli cu trenul prin România, vei fi uimit de prețul ilegalității și de atitudinea cu care se tranzacționează moralitatea într-o societate abuzată de sărăcie. Putem spune același lucru despre sumele date, cu nerușinare, într-o afacere privată cu resursele și recunoașterea publică? E chiar mai grav. Lăsând la o parte petele lăsate pe diplomele absolvenților care pot purta acest titlu, cumpărarea examinării și a examinatorului trece dincolo de ceea ce poate fi iertat.

Primii vinovați: studenții

Dar a cui este vina?

În primul rând, studenții sunt victimele vinovate pentru că au acceptat ca onoarea lor să fie pătată, cunoscând că prin universitate se întâmplă astfel de evenimente și, mai ales, a celor care, aprobând tacit, au luat parte. În al doilea rând, este vina indivizilor care au cerut șpaga și care au dat-o. Mai departe, este vina conducerii facultății și a universității. Dar ce te faci când prodecanul este chemat la DNA?

Mai departe, vina aparține Ministerului Educației Naționale, mai exact, acea parte destinată învățământului superior. Corupția în educație nu este ceva nou. Cum ne asigurăm că o eliminăm complet? Cum ne asigurăm că menținem competitivitatea și corectitudinea în mediul academic? Cum ne asigurăm că promovăm performanța, nu șpaga în cadrul facultăților? Sunt câteva întrebări, sunt elemente strategice ce țin de educația națională. Monitorizare, cu implicarea organizațiilor neguvernamentale, ar putea fi soluția.

Și este vina societății românești care, din momentul în care mergi la grădiniță, prin mass-media și oameni, îți arată drumul: Copile, orice poate fi cumpărat pare strigătul nebunului care umblă zi de zi pe străzi, strigând asta în gura mare, alergând și sărind în sus, reușind să capteze atenția. Vocea sa se imprimă în spitale, în trenuri, în politică, în companiile de stat, în instituțiile publice…

Păcat de imaginea Academiei de Studii Economice care suferă, de studenții care își desfășoară activitatea acolo fără a folosite mijloace și tehnici de distrugere a cunoașterii.

Studentul este cerșetorul din Piața Unirii

În încheiere, mă întreb dacă nu cumva întrebarea din titlul articolului, Cât costă un examen, domn profesor?, nu este cumva mâna întinsă a cerșetorului din Piața Unirii ajuns la facultate. Rolurile par inversate, dar în esență sunt aceleași. Moneda este nota. Cunoștințele sunt pâinea. Cerșetorul va refuza pâinea, în majoritatea cazurilor. Cerșetorul nu va dori să învețe să trăiască pe cont propriu.

  1. Cine și-ar fi imaginat acum câteva zile că DNA-ul va ajunge să rețină prodecani? []
  2. sursa, ziare.com []

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.