Cât costă o viață și cât costă 30 de secunde de spot electoral, plătite de la același buget

Cât costă o viață și cât costă 30 de secunde de spot electoral, plătite de la același buget

În ultimii ani, sute de milioane de euro au mers de la bugetul de stat către partide politice. În același timp, activitatea acestora nu s-a îmbunătățit deloc.1.Tot habarnism în toate domeniile posibile, zero reforme și o politică de resurse umane care este depășită de partidele din jumătate din Africa. Practic, finanțarea de la buget a partidelor politice și a campaniilor electorale nu a avut cele mai multe din efectele dorite. Nici corupția nu se poate spune că a oprit-o, căci vedem combinațiile ilicite rămase tot acolo, indiferent de nivelul de guvernare. Mai mult, controlul public pentru aceste fonduri este limitat.

Europa Liberă a publicat un material privind costul unui minut de promovare la televizor pentru partidele politice. De la 2.600 de euro la România TV la 6.000 de euro la Digi 24 costă 30 de secunde de spot electoral seara. Mai sunt câteva televiziuni cu costuri mai mici, dar și cu calitatea conținutului în aceeași măsură. Costul acesta nu este o problemă în sine, dar sunt alte probleme. Cristian Andrei, autorul materialului publicat în Europa Liberă, amintește trei probleme semnificative: dispariția marilor dezbateri, îmbogățirea partidelor cu bani de la buget și confuzia de roluri; în subsidar, mai apare cumpărarea de către Guvernul Orban a presei cu banii de pandemie și într-un alt material problema neconformării de către companiile care dețin televiziunile cu legislația în vigoare, obținând niște amenzi de la CNA.

Dar problemele nu sunt doar aici:

  • 0,04% din PIB pentru partide politice este o sumă exagerat de mare. În primul rând, raportarea nu trebuie făcută la PIB; în al doilea rând, criteriile de alocare a acestei sume sunt de epoca de piatră; nu există control public adevărat încotro au mers aceste fonduri de la partide.
  • problema proprietății asupra televiziunilor este una importantă; cu mici excepții, publicul în mare este lipsit de informații despre cine deține ce și ce relații există între invitați. De exemplu, nu știe de alegerea unor membri ai partidului proprietarului Antena 3 pe listele PSD și PPUSL, partide cărora postul le oferă semnificativ mai mult sprijin, mascat. Avem și în alte părți astfel de cazuri. Newsweek este un alt exemplu, pe lângă toate televiziunile, plus numeroase site-uri ale căror beneficiari reali nu sunt cunoscuți.
  • problema raportării la subiecte. Doctrina corectitudinii este cunoscută din Statele Unite. După 1949 până în 2011, a funcționat fără probleme în SUA, obligând deținătorii de licențe de audiovizual să transmite subiectele de importanță publică într-o manieră onestă, echitabilă și echilibrată. După eliminarea sa din lege, vedem cum televiziune americane au început să aibă un impact tot mai negativ asupra societății; acest lucru va fi corectat în curând, însă este nevoie de aducerea sa și în România, atât pe TV, cât și în media online.
  • o largă reformă a audiovizualului și asupra mediei online este necesară. Nu este vorba doar de politizarea excesivă a Consiliului Național al Audiovizualului, dar și asupra rolului general al acestei instituții și competențele pe care le are. Este nevoie de introducerea unor garanții care să blocheze deciziile arbitrare, politice.
  • Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune au nevoie de schimbări majore. Este absurd ca TVR 1 să aibă cota actuală de piață, în pofida bugetului. Managementul financiar este la pământ. Nu mai vorbim de faptul că lipsesc niște politici cheie necesare în orice companie publică modernă. De asemenea, sunt și niște probleme editoriale întrucât au ajuns să facă talk-show politic la ore de vârf.
  • finanțarea publicității din surse publice are nevoie de o schimbare. Trebuie impuse limite clare. Vedem informațiile pe care le aflăm de la Sectorul 1 după schimbarea primarului. S-a ajuns la activități de publicitate din sume care puteau fi folosite în schimb pentru investiții publice serioase. Lipsește orice logică de piață și de administrare publică în acordarea acestor contracte.

Mai sunt și alte teme.

Acum, legătura cu titlul. Familiile morților de la Spitalului Județean de Urgență din Piatra Neamț vor primi daune civile de 5.000 de lei de la bugetul de stat. Ajutoare de urgență, sprijin pentru familiile victimelor, ajutor pentru înmormântare, etc. Cum doriți să le numiți, oricum o înmormântare costă mai mult în ziua de astăzi. La nicio televiziune care găzduiește spoturi politice, dintre cele de prim-rang amintite de Europa Liberă, nu se plătesc, de la același buget de stat, cu partidele ca intermediari, sume atât de mici pentru 30 de secunde de spot electoral. Între timp, acei oameni au murit din cauza politrucilor PNL-PMP-PSD, învârtiți pentru sinecuri la acel așa-zis spital.

Atât costă viața unor oameni în România pentru statul român, de până la șase ori mai puțin decât 30 de secunde de spot electoral. 5000 de lei o viață, 6000 de euro 30 de secunde spot electoral. Sursa banilor: buzunarul cetățeanului, inclusiv cel mort, prin bugetul de stat.

imagine: Pixabay
  1. mai mult, Guvernul Orban înțelege prin finanțarea reformelor doar pregătirea de legi în Planul național de reziliență și redresare; dar pentru pregătirea de legi avem parlamentari, consilieri parlamentari, fonduri date partidelor pentru finanțarea expertizei, miniștri, secretari de stat, directori și zeci de mii de angajați prin ministere care ar trebui să se ocupe de acest lucru []

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *