Lovitura de stat din Turcia: complicatele căi din Orientul Mijlociu

Lovitura de stat din Turcia: complicatele căi din Orientul Mijlociu

Varianta oficială:

  • Assad spune că Erdogan se folosește de lovitura de stat pentru a scăpa de oponenți.
  • Iranul condamnă lovitura de stat pentru că dăunează democrației și intereselor naționale ale Turciei și îi recomandă Turciei să regândească politica privind Siria.
  • Arabia Saudită a salutat revenirea la normal sub Erdogan și guvernul ales în limitele legitimității constituționale sprijinite de voința poporului turc.

Varianta semi-oficială:

  • Iranul dă vina pe Arabia Saudită și pe Emiratele Arabe Unite pentru lovitura de stat. Să nu uităm că au fost printre primii care au închis granița cu Turcia;
  • Turcia, indirect, dar public, a acuzat Statele Unite și Israelul. Ministrul turc de interne a acuzat public Statele Unite, iar președintele a acuzat orice țară în care se afla Gulen.
middle east
sursa imagine: Middle East / Shutterstock.com

În termeni reali, câteva idei:

  • Turcia are interese geostrategice în Irak și Siria (economice, politice, religioase, demografice și nu numai). La fel și Iranul și Arabia Saudită. Dacă este membru NATO și luptă din această postază cu ISIS, în același timp continuă fluxurile economico-comerciale de pe câmpurile petroliere controlate de gruparea teroristă. Pe lângă aceasta, Turcia este stat de tranzit pentru luptătorii jihadiști care merg să se antreneze în Irak și Siria, despre care știe și informații comunitate mai departe la nivelul unor servicii de informații;
  • În prezent, relațiile Arabiei Saudite cu Turcia și Iranul sunt tensionate, cu Turcia mai tensionate decât era în trecut, iar cu Iranul, tradițional având o serie de divergențe, am asistat la o criză diplomatică la începutul anului, dar și la reintrarea Iranului în sistemul internațional.
  • Declarația lui Bashar al-Assad este oarecum așteptabilă. Turcia nu este printre cei mai mari susținători ai regimului Assad, deși îi convine situația, fiind într-o perioadăd e timp împotriva susținerii dictatorului. Fiind un aliat al Statelor Unite în lupta împotriva ISIS, membru NATO, oferă sprijin permanent misiunilor blocului militar. Totuși, nu trebuie să uităm că armata este implicată și în lupta împotriva PKK, populația kurdă, divizată așa cum este (susținători ai AKP, HDP și PKK) și situată pe ambele părți ale graniței.
  • Poziționarea față de ISIS este un capitol distinct. Câteva elemente cheie: aproximativ 3.000 de luptători străini ai grupării teroriste vin din Arabia Saudită, transporturile de resurse naturale către Turcia se desfășurau acceptabil, Iranul are interese să aibă guverne prietenoase în Irak și Siria, ISIS a revendicat atentate și în Turcia.
  • Există în mentalul colectiv din Orientul Mijlociu și Nordul Africii ideea de națiune culturală arabă. Această idee care merge dincolo de tradițiile religioase, căci Turcia și Iranul, deși au o tradiții musulmane diferite, nu sunt națiuni arabe.
  • Dacă adăugăm și Egiptul în ecuație și pozițiile de opoziție avute de Erdogan față de conducerea reprezentată de generalul al-Sisi, după o mișcare care a părut inspirată de tradiția secularizantă a armatei turce, complicăm și mai mult situația.
  • Ar mai fi potențialul imens al dezvoltării cooperării turco-iraniene, o cooperare pragmatică, cu scop economic, care ar pune împreună două state mari, cu o populație de peste 160.000.000 de milioane, o punte între China și Uniunea Europeană, o amenințare pentru Europa de Sud-Est, pentru tot Orientul Mijlociu, dar și pentru Federația Rusă. Dar sunt câteva obstacole în atingerea acestui ideal.
  • Nu vrei să fii în locul Siriei, Irakului, Iordaniei, Israelului, Caucazului când vezi șirul de declarații care sunt stârnite de o lovitură de stat eșuată în Turcia. Adăugarea unui alt lider autoritar orientat spre trecut ar completa rețeta și ar dinamiza Orientul Mijlociu (și în bine, și în rău).

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.