Austria și imaginea extremei-drepte

Austria și imaginea extremei-drepte

Una dintre problemele actuale în discursul politic pare să fie etichetarea partidelor de dreapta care nu fac parte din establishmentul politic ca fiind partide de extrema-dreapta, fie prin imposibilitatea de ordonare a acestora pe o axă tradițională, fie din cauza tipului de populism aplicat în politica de zi cu zi, fie din cauza poziționării perspectivelor centriste în raport cu prezentul sau cu diferite etape din trecut.

Cazul noului guvern al Austriei este un caz clasic al acestei probleme, poate chiar și mai complicat decât ne-am imagina. Avem un cancelar cu un bun PR, parte a celei mai mari familii politice europene, însă care a luat în ultimii ani o serie de decizii autoritare în situație de criză, unele fiind măsuri standard în astfel de situații. Deciziile respective i-au adus atât popularitate și sprijin politic, cât și critici, cea mai evidentă ținând de îndreptarea politicii și partidului său mai mult spre dreapta.

În același timp, avem la guvernare Partidul Libertății (FPO), un partid cunoscut ca eurosceptic, naționalist, pangermanist, cu origini naziste, care venit în aceeași alianță la guvernare între 2000 și 2005 a stârnit furia Europei, Austria căpătând o imaginea mai negativă decât cele ale Ungariei și Poloniei actuale, fiind chiar sancționată politic și diplomatic. Partidul Libertății deține în actuala coaliție cele mai importante ministere și o influență semnificativă – liderul partidului aproape devenind președintele țării în 2016, iar acum ducând partidul destul de sus, readucând atât poziția de cancelar popularilor, cât și poziția partidului la guvernare. Cu toate acestea, menținerea parcursului pro-european al Austriei a fost un angajament în cadrul negocierilor privind formarea coaliției.

Pe 28 decembrie 2017, un colectiv de autori au publicat în Le Monde un apel pentru boicotarea miniștrilor de veniți pe filiera extremei drepte, respectiv a Partidului Libertății, de către omologii europeni și boicotarea de către șefii de stat și de guvern europeni a Președinției austriece a Consiliului Uniunii Europene.  Însă apelul respectiv nu este fără probleme, mai mulți comentatori observând retorica belicoasă, însă lipsa argumentelor. Întrebarea care se pune aici este dacă decizii actuale ar trebui bazate pe imaginea și pe acțiunile din trecut ale unor formațiuni și elite politice sau nu.

Ultimele alegeri au adus FPO cel mai mare număr de voturi pe care le-a luat vreodată în alegerile generale, puțin peste procentul obținut în 1999 într-un regim pluralist, democratic și competitiv. De aici vin câteva puncte slabe ale criticii aduse de colectivul de autori care atrage atenția să nu se închidă ochii la faptul că „urmașii nazismului au intrat de pe o poziție de forță în noul guvern austriac”, spunând că aceasta va avea implicații asupra democrației și destinului Europei. Vin cu o legitimitate democratică, s-au întâmplat multe pe continent în ultimii ani, iar partidul criticat s-a schimbat. De altfel, este mai mult legat de mișcările conservatoare suveraniste din Europa, Rusia și Statele Unite.

Apelul este semnat de Benjamin Abtan (președintele unei mișcări europene antirasism – EGAM), Bernard Kouchner (fost ministrul francez responsabil de afaceri externe în prima parte a mandatului lui Sarkozy), Miguel Angel Moratinos (fost ministru spaniol al afacerilor externe sub Zapatero), Beate și Serge Klarsfeld (militanți pentru memoria Shoah și prevenția genocidului), José Ramos-Horta (recipient al Premiului Nobel pentru Pace), Kim Campbell (fost prim-ministru al Canadei), un grup cu membri cu diferite orientări politice și activități sociale.

S-a schimbat FPO? Dacă nu s-a schimbat, înseamnă că extrema-dreaptă este într-adevăr banalizată în aceste zile în Europa, iar Europa tace? Dar dacă s-a schimbat? Multe lucruri sunt acum diferite în Europa față de 2000: trei valuri de lărgire în care au devenit membri state cu grave probleme în ceea ce privește respectarea principiilor statului de drept, câteva crize relevante cu impact asupra autorităților și populației, Brexitul și criticile lui Donald Trump, competiția extra-europeană și altele.

what is a populist
sursa imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *