Atacul împotriva băncilor este periculos

cladire banca

Atacul împotriva băncilor este periculos

Reiau comentariul publicat pe Facebook, aducându-i câteva completări:

Atacul Guvernului impotriva bancilor este o periculoasa strategie a coalitiei aflate la guvernare de a gasi tapi ispasitori si inamici ai tarii, de a indrepta opinia publica impotriva multinationalelor din sectorul bancar si de a diminua increderea cetatenilor in institutiile financiare bancare. Cum ar zice Hitler, “hienele internationale” fura libertatea economica a poporului. Ma astept sa iasa cu astfel de declaratii liderii acestui atac concertat impotriva bancilor, atac aplicat de lideri politici care au ramas cu gandirea politico-economica in urma cu cateva secole, dovada fiind discursul acestora. Se continua campania anti-occidentala din campania electorala.

Începem cu două întrebări cu răspunsuri.

  1. Să vedem cine a fost la guvernare și a avut majoritatea în Parlament între 2012 și 2016 (căci discuția este despre perioada 2011-2016) și a permis existența unor găuri în legislație care acționează în dauna bugetului de stat. Răspuns: Cei care se luptă cu băncile acum de la guvernare pentru a-și duce mai departe agenda anti-occidentală.
  2. Cum a fost calculat profitul unui bănci de către ministrul venit de la Constanța și care se ocupă de finanțele țării acum? Răspuns: Asemenea unui magazin de cartier, chiar dacă ciclurile financiare sunt diferite în cazul acestora, iar logica de piață este alta.
  3. Cine erau cei care luptau cu multinaționalele în campania electorală și în timp ce oamenii protestau în stradă în februarie? Răspuns: Cei care acum se luptă altfel cu multinaționalele și caută țapi ispășitori pentru incapacitatea lor de a guverna.

Atacul împotriva băncilor este greșit din nenumărate puncte de vedere. Nu am timp să le dezvolt, însă câteva repere cu liniuțe ofer în continuare:

  • optimizarea fiscală este un fenomen natural; și normal în limitele legii; problema este celor care ar trebui să vegheze asupra aplicării legislației și asupra unei bune reglementări;
  • piața de creditare serioasă din România este limitată la câteva mii de persoane juridice; avem puține inițiative private și multe dintre ele nu au depășit logica capitalismului de secol 14;
  • băncile nu pot trăi doar din comisioane;
  • investiția inițială în susținerea unei instituții financiare, în special bancară, nu vine cu speranțele profitului peste puțin ani; acestui fenomen îi mai adăugăm și o criză economică și speranța recuperării investițiilor în credite în ani, zeci de ani ș.a.m.d.;
  • sistemul de deductibilități fiscale are nevoie de o reformă în România; în modul haotic în care funcționează acum este stricat;
  • nu poți încuraja acordarea de credite neperformante prin mecanisme care să asigure deductibilitatea lor – și este un instrument periculos;
  • operațiunile între băncile-mamă și subsidiare sunt normale, fie că vorbim de ajutor sau altceva;
  • în ultimii doi-trei ani, nu am văzut o dinamică în informațiile privind structura împărțirii pieței bancare din România, ceea ce îmi ridică suspiciuni, ținând cont mai ales de perspectivele de dezvoltare ale unor bănci;
  • băncile de buzunar sunt insuficient analizate;
  • creditările preferențiale sunt insuficient analizate;
  • puține dintre cele 46 de bănci analizate dovedesc că au un plan de dezvoltare și manageri competenți – urmăresc implicarea lor în aducerea unor facilități de finanțare europene în țară și implicarea lor pe piața europeană și, cu câteva excepții, implicarea cam lipsește;
  • atacurile miniștrilor și prim-miniștrilor la adresa băncilor sunt periculoase – explicații lungi – nu intru în ele;
  • nu poți cere cuiva să îți dea impozit pe profit, când ai dovada că nu are profit (discuția despre profitul contabil și cel fiscal este alta);
  • legislatorii și guvernanții, intr-o larga majoritate, arată că nu au nicio idee cum ar trebui să funcționeze sistemul financiar-bancar, care sunt principiile de bază care guvernează acest domeniu; am impresia că și o parte din acționarii unora dintre băncile analizate sunt cam la același nivel.

Ar mai fi câteva puncte.

Din păcate, avem un sistem (public și privat) care, cu mici excepții, funcționează ca acum câteva sute de ani. Este unul dintre motivele pentru care cei care au învățat nivelul actual reușesc să se integreze direct în afara țării. Din indiciile de mai sus, cred că este clar că fiecare parte are probleme mari, dar și care este poziția mea și că sunt împotriva acestui atac concertat.

cladire banca

sursa imagine: cladire banca/Shutterstock.com

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *