Analiză. Sceneta de la Ditrău ne privește pe toți

Sceneta de la Ditrău ne privește pe toți

xenofobie și discriminare în comunitatea locală

Când au auzit de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de Inspecția Muncii, patronii brutăriei din Harghita care doreau să mute angajații brutari din procesul de producție s-au răzgândit. Au aflat că încalcă nu numai legea, ci și clauzele contractuale dintre cele două părți. Nu poți distruge cariera unui angajat de gura lumii (valabil și în alte cazuri, cum ieri vorbeam cu un taximetrist care îmi spunea în cate conflicte a fost băgat de unii care cred că pilele sunt peste lege), nu într-un stat de drept.

Reacția ministrului Muncii, Violeta Alexandru, a fost binevenită în acest caz, dar de ce a fost nevoie să treacă câteva zile de scandal national înainte ca Inspecția Muncii să reacționeze la auzul că doi oameni riscă să aibă schimbate peste noapte condițiile și de muncă și activitatea prestată de gura lumii? Nu a auzit niciun inspector de muncă din țară de acest subiect înainte de a fost nevoie intervenție de la cel mai înalt nivel? Este un punct pe care trebuie să îl reținem în acest caz, pe lângă discuția despre xenofobie și rasism (întâlnim ambele fenomene în acest caz, cu manifestări diferite). De apreciat și că ministrul Muncii a ancorat această această problemă în discuție ca despre xenofobie în mesajul transmis pe Facebook în care anunța inspecția ITM, căci este în principal vorba de ură față de străini, iar paralela cu muncitorii români care își desfășoară activitatea în Italia, Spania sau Germania este legitimă.

Dar lipsește Regatul Unit. Vin străinii și ne iau locurile de muncă  a fost unul dintre mesajele principale care au dus la ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană și la alegerea lui Donald Trump ca președinte ale Statelor Unite. Realitatea crudă din Ditrău, care poate fi generalizată la nivelul întregii țări, este că guvernanții au uitat să guverneze și să furnizeze oportunități pentru contribuabili. Intrarea în Uniunea Europeană i-a salvat de generarea unui acțiuni prin care să contribuie la crearea unor locuri de muncă pentru vreo trei-patru milioane de oameni, care sunt pe piața de muncă din UE, motiv pentru care stăm așa de bine cu statisticile privind șomajul și în cele privind reacțiile eurosceptice. Dar Bruxelles-ul nu îți creează locuri de muncă directe în Ditrău.

Problema locurilor de muncă și a relațiilor de muncă

Ducând discuția despre Ditrău în zona relațiilor interetnice, ignorăm cauze reale: lipsa locurilor de muncă decente, respectarea legislației economice și sociale, lipsa oportunităților antreprenoriale în zone uitate, competiția acerbă de pe piața forței de muncă din aceste zone, vulnerabilitățile pe care le ai dacă nu poți pleca în afară, dacă ai o anumită vârstă, dacă nu te poți recalifica peste noapte, dacă ai anumite probleme, problema celui mai mic salariu minim din UE și lista poate continua. În 2011, comuna Ditrău avea aproximativ 5.400 de locuitori, făcând ca acest loc să fie printre cele mai mari localități comunale din țară. Este o comună în care aproape toată lumea este de etnie maghiară, dominată politic din UDMR. În Ditrău, întâlnim paradoxul în care migrații, desi nedoriți, sunt singura soluție pentru a ocupa locurile de muncă pe care rezidenții nu le doresc din diferite motive. Este ceea ce a reclamat patronul în momentul în care a făcut formalitățile pentru a aduce acești angajați din afara spațiului comunitar. Imigrația este o strategie normal pentru a face față unor astfel de presiuni asupra afacerii tale.

Locuitorii din comună, pe lângă unii scoși în evidență cu mesaje rasiste, reclamă alte probleme: ce facem cu locurile de muncă pentru cei de aici, de unde luăm, unde muncim, de preferat să muncim pe un salariu decent în urma căruia să putem trăi, ce facem cu deflația de pe piața salarială, și nu numai. Discuția merge spre plasa de siguranță pe care statul ar fi trebuit să o ofere în economie pentru cei cu un nivel redus de competențe și cu  o disponibilitate mai mică față de mobilitatea în interes de serviciu. Iar statul în această zonă nu mai există în practica economică din România din anii 2000.

În SUA, Trump a câștigat alegerile și pentru a oferi o serie de soluții pentru această problemă și livrează rezultate. În România, PSD, PNL și USR fug de această responsabilitate, chiar sunt împotriva unor intervenții în această direcție, cu retorica împotriva investițiilor sociale. Uite că dimensiunea socială a economiei contează. Nu mai vorbim de UDMR, care avea primarul, consilierii locali, președintele de consiliu județean și consilierii județeni pentru a se preocupa și de această problemă. Mai mult, ar fi găsit aliați din alte partide în alte județe, că în Vaslui, în Ialomița, în Sălaj, în Caraș-Severin vorbim de probleme similare în domeniul economic. Sunt câteva ministere de resort, în principal Ministerul Economiei și Ministerul Dezvoltării, care au în fișa postului găsirea unor soluții la această criză socio-economică. Nu vă așteptați ca domnii Virgil Popescu sau Ion Ștefan să se identifice printre părțile crizei din Ditrău.

UDMR are mai multe probleme. eșecul politicilor de segregare

Nu putem ignora dimensiunea etnică, oricât de irelevantă ar fi. Doi imigranți pe piața muncii, care ocupă niște locuri pe care sătenii nu le doreau, ajung obiectul unui scandal national, al unui conflict xenofob, într-o comunitate aproape în totalitate etnic minoritară – maghiari.

Sunt trei patru lucruri, din puncte de vedere diferite, pe care ni le arată această criză, fără a duce discuția în zona arficializării unui conflict interetnic româno-maghiar, motiv pentru care am senzația unei scenete în acest caz:

  • politicile segregaționiste ale UDMR au eșuat, oricâți bani ar veni de la Budapesta. Cazul Ditrău arată că principalele victime ale UDMR sunt maghiarii, autoenclavizați și autoexcluși de pe piața națională a muncii, și chiar de pe piața europeană a muncii pentru cei mai vulnerabili dintre aceștia. Forțarea unei educații separate și formări profesionale separate îi exclude pe cei mai mulți etnici maghiari de la oportunitățile de care se bucură cei mai mulți cetățeni din România. Evidențiez problemele de muncă (și intervine problema mobilității – unde în afară de câteva județe și Ungaria, mobilitatea este extrem de limitată datorită nepregătirii pentru piața internă a muncii), de acces la informație și pe cele din educație (vedeți de ce este important ca elevii din comunitățile maghiare din România să învețe limba română cu cineva pregătit să predea limba română și să facă acele ore?);
  • mesajele lui Viktor Orban, ale principalelor partide politice din Budapesta și ale Guvernului Ungariei au susținători puternici în România. Ditrău, cu 5.000 de oameni, nu este o localitate izolată, să ne înțelegem, dar faptul că mesajele anti-imigrați și xenofobe transmise de la Budapesta generează acțiune locală în România ar trebui să tragă un semnal de alarmă autorităților române, în primul rând, dar și UDMR, după cum amintesc mai jos. În al doilea rând, cum rezolvăm problema liberalizării informaționale în comunități precum Ditrău?
  • comunitatea locală a eșuat în prevenirea escaladării. Primarul, consilierii locali, angajații autorităților locale, ai celor județene au eșuat în a-și îndeplini obligația constituțională, legală și morală de a proteja pacea în comunitatea lor. La fel și preotul, transformat în avocatul diavolului până la intervenția superiorului său. Mai mult, unii dintre ei au contribuit la evoluția acestui conflict. Apare o întrebare legitimă – cum putem vorbi de autonomie de orice fel în România în momentul în care liderii politici dintr-o comună și dintr-un județ sunt incapabil să dezamorseze un conflict în propria comunitate, în care aproape au asistat la un caz de linșare a unor angajați și a patronilor acestora venit din comunitățile pe care le veghează?
  • cine are interesul ca UDMR să nu mai ajungă în Parlamentul României la alegerile generale din 2020? Deși pragul alternativ este greu de picat, la nivel politic național, principala victimă a conflictului xenofob din Ditrău este UDMR, partidul care deține unanim conducerea locală și aproape unanim conducerea județeană, care a eșuat în a avea o reacție rapidă pe acest subiect și care a dovedit că poate genera unul dintre cele mai importante cazuri de manifestare a intoleranței din ultimii ani din România, fără a fi vorba de vreo dispută tradițională româno-maghiară. Etnicizarea xenofobiei și rasismul în acest caz este o realitate la care liderii UDMR au privit o săptămână, legitimând această percepție. UDMR va avea greaua misiune de a dovedi că politicile din ultimele decade pe care le-a promovat nu confirmă percepția promovării intoleranței susținătorilor față de alte minorități locale. De ce nu s-a întâmplat acest lucru în comunitatea de turci sau de ucraineni din România?
imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *