Amos Oz – Dragi fanatici (2017)

Amos Oz – Dragi fanatici (2017)

Am terminat de citit cele trei eseuri scrise de Amos Oz  în Dragi fanatici, publicată în limba română de Humanitas1, eseuri despre un fenomen din ce în ce mai relevant în zilele noastre: fanatismul. Amos Oz (1939-2018), unul dintre cei mai apreciați scriitori israelieni, nu abordează pentru prima dată acest subiect, meditând constant asupra fanatismului și chiar din perspectiva a ceea ce numește fanatism comparat.

Eseurile îmbină elemente specifice unei gândiri politice moderate, umaniste, democrate, critice la adresa ideologiilor de orice tip, radicalismelor și extremismelor. Conține trei eseuri cu referințe la moștenirea democrată a textelor religioase evreiești, la realitățile evreilor și Israelului, la experiența sa personală, autorul recunoscând, de exemplu, că a trecut inclusiv printr-o etapă a fanatismului. Dragi fanaticiLumini, și nu o singură luminăVisuri de care bine-ar fi ca Țara lui Israel să se lepede cât mai curând sunt cele conferințe transpuse în eseuri și aprofundate în volumul amintit.

Primul face o incursiune în particularitățile fanatismului, încercând să răspundă la întrebarea cum pot fi lecuiți fanaticii. Printre soluțiile pe care le identifică autorul într-un stil unic sunt imaginația, creativitatea și umorul, însă nu acestea atrag cel mai mult în argumentul său anti-fanatism, ci contradicțiile acestui fenomen ce nu ține cont de timp, de spațiu, de orientarea politică sau religioasă (exemplare sunt amintirile despre gradele răului și fanaticii antifanatici din eseu).

Fanaticul trudește neobosit să te perfecționezi și să te ajute să progresezi, să-ți deschidă ochii, să vezi și tu lumina. Într-adevăr, din acest punct de vedere, fanaticul e o făptură extrem de altruistă, un om lipsit cu desăvârșire de egoism: el e interesat de tine mai mult decât e interesat de sine însuși. […] Tot ce dorește fanaticul e să te cuprindă în brațe, într-o îmbrățișare din care n-ai să mai scapi nicicând, și să te conducă neîntârziat din locul necăjit în care te-ai înțepenit, în locul minunat și sublim pe care el l-a descoperit de-acum, și de atunci plutește acolo, în înălțimile lui, unde ești obligat – pur și simplu obligat, să urci neîntârziat, spre binele tău. Numai spre binele tău.2

Al doilea eseu aruncă o privire asupra contradicțiilor culturii evreiești și conexiunilor între religie și stat în Israel. Amos Oz nu ezită să critice mai multe figuri politice și religioase autohtone și să aducă în discuție o moștenire democratică și pluralistă a iudaismului. Amintește diferite dimensiuni care se mai regăsesc în dinamica socio-politică și culturală a Israelului, cu idei precum că nu este nicio contradicție între iudaism și umanism, există o dimensiune anarhistă în gândirea politică evreiască de inspirație religioasă, raportul religie – stat în Statul Israel. Argumentele formulate în eseu apelează la numeroase învățături sfinte și la ideile transmise de o serie de personaje literare, religioase și politice de prim-plan din istoria evreilor.  Nu lipsește critica fanatismului.

Textul al treilea diferă în privința registrului în care ne obișnuiesc primele două, ocupându-se de o temă clară: conflictul israelo-palestinian și situația în care se găsește Israelul. Autorul destructurează numeroase mituri conturate în jurul acestui conflict și are o critică susținută la adresa ideilor susținute de diferite voci din dreapta naționalistă și religioansă sau de stânga pacifistă în problematica soluționării conflictului. Amos Oz era cunoscut ca susținător al soluției celor două state pentru conflictul israelo-palestinian, cu decenii bune de activism în această direcție.

Extrag câteva idei din pledoaria sa pentru soluția celor două state, sărind peste elementele de politică regională pe care le descrie, menționând că publicistul refutează celelalte soluții într-un mod impecabil:

  • „unul dintre cele mai importante lucruri în viața omului și în viața popoarelor e să discearnă între ce e permanent și ce e schimbător, trecător”;
  • repugnarea ambelor părți față de compromis („opțiunea pentru compromis e, în fond, opțiunea pentru viață […] opusul compromisului sunt fanatismul și moartea”);
  • purtea atât de palestinieni, cât și de evrei a unor războaie drepte și a unora nedrepte în același timp;
  • iluzia ireversibilității.

Dacă este un volum pe tema fanatismului și ideologiilor pe care să îl recomand în această perioadă, Amos Oz – Dragi fanatici este acela. Cartea este disponibilă în numeroase librării online.

În pofida unei bibliografii bogate, este primul volum publicat de acest autor pe care îl citesc și rămân cu atracția altora. Obituarul publicat de New York Times la sfârșitul anului trecut, când acesta a murit după o scurtă bătălie cu cancerul la 79 de ani, amintește criticile de care a avut parte din diferite direcții și faptul că a rămas consecvent unor idei despre cultura Israelului nealterate de dinamica politică a ultimelor decenii3.

  1. Dear Zealots: Letters from a Divided Land (2017) Houghton Mifflin Harcourt, versiunea în limba engleză []
  2. Amos Oz, 2017 (2018), Dragi fanatici, Humanitas Fiction, București, pp. 29-30 []
  3. Isabel Kershner, 28 decembrie 2018, Amos Oz, Israeli Author and Peace Advocate, Dies at 79, The New York Times []

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *