Alegeri europene și viziuni naționale despre viitorul UE

Alegeri europene și viziuni naționale despre viitorul UE

Alegerile europarlamentare din 2019 par să vină cu o noutate: tema despre viitorul Europei este redată prin dezbateri ale unor viziuni naționale despre viitorul Europei. Menționez că folosesc Europa și Uniunea Europeană interschimbabil în acest articol, chiar dacă sunt foarte multe persoane care sunt deranjate de această confuzie.

Dacă în ultimele alegeri erau centrale viziunile promovate de formațiunile politice paneuropene, acest lucru s-a schimbat. De ce?

Principalul motiv ar fi destrămarea sistemului de partide din ultimele decenii.

În formațiunile politice europene nu mai există echilibru. Asistăm la o naționalizare a politicii europene, în care fiecare stat membru al Uniunii Europene își proiectează  o anumită viziune despre Europa, având ca promotor un anumit partid sau grup de partide în întreaga Uniune Europeană. Desigur nu este în sine o problemă acest lucru, însă partidele politice europene nu mai sunt principalele centre în dezbaterea de idei despre Europa.

În 2009, Uniunea Creștin Democrată (UCD) din Germania câștigase 34 de mandate (44 cu cele opt mandate ale CSU). Era urmată la nivel european, în PPE, de UMP, din Franța, cu 27 de mandate, de Platforma Civică din Polonia (25), Partidul Popular din Spania (24), Forza Italia (19). În 2014, situația s-a schimbat: 34 de mandate pentru CDU-CSU (Germania), 18 mandate pentru UMP/Republicani (Franța), 18 pentru Platforma Civică (Polonia), 16 pentru Partidul Popular (Spania), 12 pentru Forza Italia. În 2019, sondajele indică la această dată 28 de mandate pentru CDU/CSU (Germania), 21 mandate pentru Republicani (Franța), 14 mandate pentru Platforma Civică (Polonia), 13 pentru Partidul Popular (Spania), 9 pentru Forza Italia. Marja de negociere în același partid european pe care o are Fidesz (Ungaria) este mult mai mare acum, cu 14 mandate prognozate.

În 2009, Partidul Socialiștilor Europeni avea 23 de mandate din Germania (SPD), 21 din Italia (PD), 21 din Spania (PSOE), 14 din Franța (PS), 13 din Regatul Unit (Partidul Laburist), 11 din România (PSD-PC). În 2014, avea 31 din Italia (PD), 27 din Germania (SPD), 20 din Regatul Unit (Partidul Laburist), 16 din România (PSD+PC+UNPR), 14 din Spania (PSOE + PSC), 13 din Franța (PS+PRG). Pentru 2019, situația indicată de sondaje arata în felul următor: 18 Spania (PSOE), 16 Germania (SPD), 16 Italia (PD), 10 România (PSD), 5 Franța (PS). Deși se păstrează un echilibru, într-o serie de țări au fost scăderi masive ale unor partide politice care aveau un rol de balansare la nivel european.

Situația este vizibilă și în cadrul unor alte formațiuni, precum ALDE, ECR și Verzi. Au apărut noi formațiuni politice care vor schimba arhitectura noului Parlament European. Pot fi imaginate noile alianțe transnaționale, însă marea lor problemă este că vor fi centrate în jurul unor partide mamut din câteva state: PPE în jurul CDU/CSU, PES în jurul PSOE-SPD, Verzii în jurul Grune, ECR în jurul PIS, o grupare centrată în jurul LREM. Rămâne de văzut cum se aliază grupările populiste și cele naționaliste. Depinde și dacă iese sau nu Regatul Unit din Uniunea Europeană.

În acest context, viziunile despre viitorul Europei sunt centrate în jurul unor perspective mai degrabă naționale:

  • scrisoarea către cetățeni a președintelui francez Emmanuel Macron este o viziune sprijinite de LREM și de alți liberali din UE;
  • o altă viziune a fost cea venită din Germania și Austria, fiind respinsă de conservatorii pro-europeni viziunea lui Macron și propunând o altă formulă;
  • viziunea federalistă pare să vină dintr-o serie de state membre de dimensiuni medii și cu o astfel de experiență (Belgia, de exemplu);
  • din Italia, vin două propuneri relativ diferite, una propusă de Liga Nordului, alta de M5S, ambele partide aflate în coaliția de guvernare și care vor da cei mai mulți europarlamentari în această țară.

Vor fi noutăți cu ocazia alegerilor europarlamentare din 23-26 mai 2019, rămâne de văzut dacă vor avea influență asupra alianțelor post-electorale transeuropene și a viziunii despre viitorul Europei.

sursă imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *