Acțiunea UE – dincolo preferințe individuale

Acțiunea UE – dincolo preferințe individuale

Un editorial publicat de Bloomberg View critică politica promovată de Înaltul Reprezentat al UE față de statele autoritare și totalitare, promovarea dialogului cu acestea și lipsa reacției față de anumite comportamente ale acestor state.

În alte cuvinte, afirmă că „diplomația cu dictatorii” este îndreptată spre prevenirea conflictelor cu orice preț, trecând peste drepturile omului și posibile modalități de descurajare ale unor atitudini și comportamente nedemocratice ale acestor state, ducând spre o politică de „appeasement”.

Am văzut că în România, PressOne reia această idee, la categoria „în profunzime”, spunând că reprezentantul UE este „aliatul împăciuitor al Rusiei, Iranului sau Cubei”, citând editorialul publicat pe platforma Bloomberg View.

Politica de „appeasement” nu are o reputație prea bună în Europa, având memoria celui de-Al Doilea Război Mondial atașată prin comportamentul Marii Britanii sub Ramsey MacDonald, Stanley Baldwin și Neville Chamberlain față de Axă. Această politică de împăciuire/domolire se traduce prin realizarea de concesii de diferite feluri în fața unei puteri agresive pentru evitarea conflictului. Rezultatele ei rămân intens dezbătute și provoacă reacții și în prezent, în special în acest caz.

Însă critica politicii dusă de reprezentanții UE trec cu vederea peste faptul că liniile directoare ale politicii externe și de securitate urmează o strategie globală adoptată în 2016, rezultată în urma negocierilor, contribuțiilor și consultărilor cu actori europeni din mediul guvernamentale, cu instituțiile europene – incusiv Parlamentul European, cu mediul de afaceri, cu actori sociali, cu organizații neguvernamentale, cu think-thank-uri și universități, chiar și cu parteneri internaționali ai UE.

La nivelul statelor membre au fost consultați actori guvernamentali precum ministerele pentru afaceri externe, ministerele pentru apărare, ministerele pentru dezvoltare, secretariatele generale, reprezentanții permanenți ai fiecărei țări pe lângă UE, Comitetul politic și de securitate, punctele naționale de contact, directorii politici, directorii pentru politica de apărare, directorii pentru securitate, Comitetul militar al Uniunii Europene.

De altfel, Consiliul UE a mandatat Înaltul Reprezentat în cooperare cu alte instituții europene să realizeze un plan privind comunicarea strategică. East StratCom Task a fost creat pentru a rezolva problema campaniilor de dezinformare duse de Rusia. Comunicarea strategică se găsește acum în liniile directoare ale strategiei de acțiune globală.

Legături utile:

  • Lake, Eli, 2018, Europe’s High Representative for Appeasement, Bloomber View, 9 ianuarie, https://www.bloomberg.com/view/articles/2018-01-09/federica-mogherini-europe-s-high-representative-for-appeasement;
  • EEAS, 2016, Shared vision, common action: a stronger Europe, A global strategy for the European Union’s Foreign and Security Policy, https://europa.eu/globalstrategy/sites/globalstrategy/files/pages/files/eugs_review_web_13.pdf;
  • PressOne, 2018, Revista presei de joi – 11 ianuarie, Newsletter.
sursa imagine: EU Global Strategy

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *