3 teme de urmărit în 2021 (pentru România)

3 teme de urmărit în 2021 (pentru România)

2021 ar trebui să fie un an în care planurile de reformă să fie deja gata (deși realitatea din teren de acum arată că sunt planuri prea ambițioase), iar proiectele de investiții majore să se miște foarte bine pentru începutul lor.

  1. Mecanismul de redresare și reziliență

Vorbim de cele aproximativ 30 de miliarde de euro care au fost vedete electorale în 2020 și de la care se așteaptă repornirea economiei. Guvernul a avut pe agenda ședinței din 15 ianuarie un memorandum privind mecanismul pentru elaborarea poziției Guvernului României cu privire la Planul Național de Redresare și Reziliență, dar nu apare ca fiind aprobat. Rămâne inconsistent și există riscul ca în primăvară totul se se facă pe repede-înainte și să reia o serie de problemele primei propuneri, cea anunțată de Klaus Iohannis și Ludovic Orban în campania electorală. Este important de precizat că va aduce o presiune semnificativă asupra datoriei publice și bugetului de stat, iar dacă proiectele vor fi slabe, în cazul aprobării lor, intră în categoria oportunităților ratate.

Este important ca fiecare proiect să fie testat asupra impactului pe care îl va avea asupra economiei. Sunt numeroase modalități prin care se poate face acest lucru, este treaba analizei economiștilor. Dar nu este singurul lucru relevant. Dimensiunea politică nu trebuie uitată. Riscul de a duce majoritatea investițiilor doar în București-Ilfov  și câteva zone din Transilvania este o problemă reală cu impact pe termen lung. Cine își închipuie că România se poate dezvolta astfel, se înșeală. Problema unei dezvoltări și a unei creșteri nivelate la nivel național este pe agenda multor state și, cel puțin în Regatul Unit, vedem că a avut un impact semnificativ asupra ieșirii din Uniunea Europeană.

Rămân de văzut și reformele. Vorbitorul Guvernului pe această temă amintește de venitul minim de incluziune, de implementarea acestui sistem, care, probabil, va cuprinde într-o primă fază și alocările. Deja ajungem la investiții sociale, nu la reforme propriu-zise. Pe termen mediu și lung, sursa lor este de la bugetul normal. Problema reformelor este una spinoasă, căci este nevoie de unele majore (se poate discuta pe fiecare sector clasic și emergent în parte), dar fără o abordare serioasă Planul național de redresare și reziliență nu va trece de Consiliul Uniunii Europene. Să nu uităm că încrederea economică și politică a întregii Uniunii Europene stă în obținerea unor rezultate adecvate și ăn creșterea competitivității tuturor statelor sale.

2. Pilonul european al drepturilor sociale

Este pe agenda Președinției portugheze a Consiliului Uniunii Europene. Nu intru în detalii, am mai discutat, însă România are mari probleme la capitolele privind asigurarea unor oportunități și acces egal la piața muncii, condiții decente de lucru, protecție și incluziune socială. Cu declarațiile pe care le face Raluca Țurcan în fiecare zi, perspectiva este mai degrabă de înrăutățire. Mă miră faptul că nu există deja un task force pe tema aceasta la nivel guvernamental, căci este una dintre cele mai cuprinzătoare teme (și nu înseamnă doar digitalizare și recalculări de pensii).

Este o temă grea, dar să nu uităm că a fost scoasă în evidență de COVID-19 la un nivel neașteptat de bun. Deja liderii principalelor partide politice din Germania au lansat mesaje puternice pe tema drepturilor sociale. La nivel european, am amintit pilonul. Este și proiectul de directivă privind schema de salariu minim – variantă nici în cea mai laxă formă susținută de vreun guvern al României vreodată, nu mai vorbim de lipsa oricăror încercări în timpul Guvernului Orban și, până acum, al Guvernului Cîțu. Bun, discutăm de impactul asupra economiei pieței muncii, dar nu vom avea niciodată o piață de muncă competitivă fără salarii decente competitive. Dacă ne uităm la China, suficiente provincii ne-au depășit la capitolul salariilor minime nete. Nu cred că vrem să ne comparăm cu Asia Centrală, Africa subsahariană și India. Temele sociale sunt reluate în tot Occidentul democratic, să nu mai vorbim de Polonia.

Pilonul european al drepturilor sociale întâmpină probleme pe aproape toate dimensiunile în România. Nici nu este de mirare astfel că exportăm oameni și probleme sociale în diferite forme. Încă îmi amintesc mesajul citit în presă despre copiii vânduți pe Facebook de familii sărace din țară. Dar ajungem la teme precum precaritate, unde situația la nivel ocupațional ar trebui să dea îngrijorări (am scris pe această temă).

3. Revoluția reglementării digitale

Fără a intra în detalii, amintesc problema reglementării platformelor digitale, a serviciilor digitale, a piețelor digitale, incluzând și taxarea digitală. Aici punctul central vine din statele mai mari și de la nivelul Uniunii.

Mai adaug un aspect neglijat, anume că nu există un acord pe servicii cu Regatul Unit, iar România era una dintre piețele de outsourcing pentru servicii digitale. Acum intrăm în realitatea Brexitului, s-ar putea să coste mai mult și să mai scadă din competitivitatea acestei pieței.

Mecanismul de redresare și reziliență, pilonul european al drepturilor sociale și revoluția reglementării digitale sunt teme preponderent de politică internă.

Mai sunt câteva care contează, dar reprezintă în mare parte continuarea a ceea ce s-a întâmplat în anii precedenți. După cum se vede, nu am intrat în discuția despre Pactul ecologic european și costurile sale pentru cetățenii Europa „emergentă”, oportunitățile încă reduse pe piața internă din țară, faptul că tranziția digitală nu se face doar cu platforme online, echipamente soft și hard, și training, ori în elemente de politică externă.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *