Pipăind marginile lambriurilor, găsise, în cele din urmă, un spaţiu uşor adâncit, discret.O uşă glisantă. Cu inima bătându-i freneticând în piept, îşi pusese degetele în adâncitură şi trăsese. Peretele alunecase în lateral. Din întunericul ce domnea dincolo, glasurile se auzeau mai limpede.
Sophie trecuse pragul şi se pomenise pe o scară de piatră grosier finisată, care cobora spre subsol în formă de spirală.Venise aici de nenumărate ori, încă din copilărie, şi habar n-avusese că există o asemenea scară!
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema
Fragment din Dan Brown – Codul lui Da Vinci
Related posts:
Leave a Reply
