Nu ştiam unde mă aflu şi am pornit de-a lungul liniei. Am mers aşa multă vreme, depăşind pădurea.M-am oprit să mă odihnesc puţin şi apoi am plecat mai departe.Nici urmă de vreo gară. Era o cimpie nesfirşită parcă şi complet pustie. Mă intriga faptul că nu mai trecea nici un tren, nici intr-o direcţie, nici in alta. Dimineaţa, eram istovit. M-am culcat pe marginea şanţului in iarbă. Spre seară mi-am continuat drumul şi, pe intuneric, am ajuns in cele din urmă intr-o haltă. Acolo era un tren de marfă gol.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Fragmetul apartine romanului “Viata pe un peron”, al carui autor este Octavian Paler.
Articole recomandate: