100 000 de locuri de muncă se pot crea prin dezvoltarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu pentru vârstnici

100 000 de locuri de muncă este un număr important, dacă ne gândim la populația activă în România, dar și la rata șomajului. Potențialul dezvoltării unor locuri de muncă prin intermediul serviciilor de îngrijiri la domiciliu este benefic pentru comunități atât social, cât și economic, fiind un exemplu de potențială politică publică în domeniul social1.

Atașez, în continuare, câteva idei primite în urma unei conferințe SenioriNet, organizată de Confederația Caritas România și partenerii săi – Fundația Crucea Alb Galbenă, Asociația Habilitas, Asociația ADAM și Asociația Four Change.

senior
sursa imagine: holding a senior’s hand

În  cadrul evenimentului cei 58 de membri ai Retelei SenioriNet, precum si ONG-urile implicate in lucrul cu persoanele varstniceau expus problemele sistemul national de servicii de sprijin destinate persoanelor varstnice cu grad crescut de dependenta, care nu intruneste niciunul din criteriile de calitate promovate la nivel european

  • Serviciile nu sunt disponibile in numar suficient celor care au nevoie de ele si sunt extrem de rare in zonele rurale, orasele mici;
  • Serviciile nu sunt usor accesibile. Informatia despre ele lipseste, personalul calificat este insuficient si deci accesul concret la servicii este limitat;
  • Desi legislatia prevede gratuitate pentru un numar precis de zile de ingrijire, in realitate decontarea integrala a acestor zile este dependenta de bugetul limitat al caselor de asigurari. Costul real al serviciilor de ingrijire la domiciliu, mai ales al celor pe termen lung, este extrem de ridicat pentru veniturile unei familii.  Acest cost pune o presiune foarte mare pe intreaga familie a persoanei varstnice (dependente) si conduce deseori la costuri secundare suplimentare: renuntarea la slujba de catre unul din membrii familiei, imprumuturi sau credite pentru acoperirea costurilor de ingrijire, alegerea internarii intr-o institutie pentru persoane varstnice,  etc.
  • Acreditarea furnizorilor privati de servicii pentru varstnici (de tip profit si de tip non-profit) nu este unitara. Reglementarea actuala a serviciilor face dificila monitorizarea si evaluarea calitatii serviciilor oferite, iar impactul lor direct asupra beneficiarilor nu este monitorizat, in multe dintre cazuri. In ansamblu, serviciile sunt prea putin transparente si nu exista date centralizate la nivel national, pentru planificarea strategica a sectorului.
  • Serviciile care nu beneficiaza de co-plata din partea beneficiarilor risca sa devina rapid nesustenabile. Subfinantarea cronica a serviciilor sociale, finantarea dificila a serviciilor integrate, conduce la o lipsa acuta de predictibilitate in ceea ce priveste capacitatea furnizorilor (in special a celor privati de tip non-profit) de a furniza aceste servicii la parametri corecti de calitate. In procent de 70%, finantarea serviciilor oferite de furnizorii non-profit se bazeaza pe donatii din strainatate si granturi, in conditiile in care organizatiile sunt furnizori traditionali (experimentati) de servicii la domiciliu.
  • Acest sector este strans legat de fenomenul imbatranirii demografice, precum si al presiunilor crescande asupra sistemelor de pensii si asigurari sociale, datorate scaderii populatiei apte de munca. Prin urmare, toate statele europene isi construiesc strategii si modalitati de sustinere a sectorului de servicii pentru varstnici.

La conferință au participat și reprezentanți ai autorităților publice centrale, care recunosc sprijinul esențial al organizațiilor neguvernamentale pe acest domeniu și doresc să schimbe legea familiei pentru o mai bună integrare a populației vârstnice în viața activă a societății. Această rețea a realizat o propunere de politică publică, disponibilă aici.

După ce am atașat criteriile acestui sector neactualizate modelului european, mă gândesc dacă această schimbare de paradigmă, transformarea populației vârstnice în resurse, este sustenabilă în contextul românesc. Propunerea de politică publică citită îmi spune că da, statele europene cu vechime în adevărate politici sociale spun că da.

  1. iar eu spun de ceva timp că nu avem adevărate politici sociale în țară []

Sunt Mădălin Blidaru și doresc să îți spun „bine ai venit” în casa mea digitală. Sper că ai găsit informații folositoare și un mediu plăcut. Sunt blogger și scriu aici de aproximativ șapte ani. Urmăresc ceea ce se întâmplă în social media și, în același timp, pe glob. Pregătit în domeniul relațiilor internaționale, pasionat de dezvoltare sustenabilă, m-am implicat în numeroase proiecte și acțiuni pornite cu gânduri bune; am trecut prin mai multe organizații, fie ele locale, naționale sau internaționale, de unde am avut ce să învăț. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale. Toate cele bune!